În Epistolele Sfântului Apostol Pavel sunt texte liturgice, morale, catehetice, dar și dogmatice. Primele trei capitole din epistola către locuitorii Efesului țin de latura dogmatică, doctrinară.
Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuieşte versetele de mai sus și dintr-o perspectivă istorică, înțelegând că peretele despărțitor e Legea lui Moise care îi deosebea pe evrei de păgâni, dar și dintr-una alegorică, mai profundă, în care Iisus a unit în Trupul Său firea omenească cu cea divină, unde zidul despărțitor e moartea ca plată pentru păcat sau așa cum o numește Pavel aici: vrăjmășia biruită prin cruce.
Aspectele dogmatice ale întrupării Domnului sunt dificil de înțeles în special când nu constituie un curs de studiu extins. Însă, așa cum ne învață și Crezul, creștinii cred și știu că Iisus Hristos a fost Om adevărat și Dumnezeu adevărat. Iată ce spunea Sfântul Ioan Damaschin: „Om, dar și Dumnezeu în același timp. Om, după ceea ce se vede, om întreg, așa cum sunt și eu, cu toate ale mele, ca pe mine curățindu-mă să mă mântuiască. Dumnezeu, după ceea ce nu se vede, Dumnezeu desăvârșit, având ființa din Tată desăvârșit. (…) Sus născut fără de timp, jos născut fără de sămânță. Sus creator — ca Dumnezeu, jos creatură — ca om”.
Sunt lucruri greu de înțeles. Dacă ne-am osteni să citim Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin sau pe cea a părintelui Dumitru Stăniloae, am înțelege mai ușor. Și am înțelege de ce Iisus are două firi (divină și umană), dar o singură persoană. Dar la fel de greu de înțeles e orice alt lucru pe care nu ne chinuim să îl aprofundăm. Dacă spunem legea lui Coulomb: „Valoarea forței de interacțiune dintre două corpuri electrizate în repaus, de dimensiuni foarte mici în raport cu distanța dintre ele, este proporțională cu sarcina fiecărui corp și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele" ni se pare oare ușor de înțeles?
Dar dacă am lua manuale de fizică și am începe de la zero să studiem, poate, cu răbdare, am reuși să înțelegem. Și țineți cont că aici vorbim de legi omenești, cu atât mai greu este să studiem teologia. Însă pe de altă parte e ciudat ca un om să afirme că e creștin, dar să nu fie preocupat să își cunoască doctrina.
Când eram elevi, dacă nu reușeam să înțelegem lecția, toceam formula și luam notă de trecere. La fel putem face și acum. Dacă Stăniloae nu ne este accesibil, învățăm și credem că Iisus e Om adevărat și Dumnezeu adevărat pentru că a unit în Persoana lui dumnezeiască firea umană cu cea divină, reușind astfel în Trupul Său, prin jertfa de pe cruce, să biruiască moartea și păcatul.
