Și acest lucru e evident și pentru noi. Știm bine. Mita lui Shor către Filat a fost mai mare decât împrumutul cerut României de Republica Moldova. Vă dați seama? O mită cât necesitatea unei țări. Cu toate acestea, Filat amână mereu termenele de judecată, ba e lovit la cap, ba nu se simte bine. De ce atâta amânare? Cred că vrea să candideze la președinție, pentru că această schemă i-ar permite să scape de pușcărie, exact pe modelul folosit de Shor. În Moldova ca să scapi de pușcărie trebuie să conduci un oraș sau țara.
Filat e la pușcărie pe merit, dar e o problemă: nu e singurul politician moldovean care ar trebui să fie acolo. Cred că ne-ar fi mai simplu să punem gratii și pază în jurul parlamentului. Pentru că atât de la guvernare, cât și din opoziție, suntem reprezentați de pușcăriabili. Oameni corupți, cu averi dubioase, cu legături de același fel. De la Voronin la Plahotniuc, toți sunt, vorba poetului, o apă și un pământ.
Se împlinesc 7 ani de la protestele soldate cu victime din 7 aprilie, 2009. De atunci am tot avut proteste. Dar ce folos? Corupția e la fel de puternică, noi — poate un pic mai săraci. Filat încearcă să iasă din pușcărie, ceilalți politicieni se străduiesc să nu intre, miliardul – s-a anunțat deja – va fi pus înapoi de noi, de cei cu pensii sub o mie de lei, de cei cu venituri derizorii, de oamenii care stau în chirii, de cetățeni care trăiesc de pe o zi pe alta.
Și de ce s-ar schimba ceva în bine, când — parafrazându-l pe Andrei Gheorghe – miliardarii sunt cu ariciul în buzunar și nu scot mâna să dea ceva de frică să nu-i înțepe?
Totuși a scos cineva din buzunar un teanc nesfârșit de documente. Ați auzit cred la știri de Panama Papers. O mișcare deșteaptă, o scurgere de informații cum nu a mai fost. Miliardarii planetei cu miliardele ascunse, fie pentru că sunt obținute ilegal, fie pentru că vor să nu plătească impozite. Dar uite că cineva le-a făcut publice conturile. De la Putin la fotbaliști, de la prim-miniștri la foști prim-miniștri, toți și-au dosit miliardele peste mări și țări și au crezut, până mai ieri, că nimeni nu va afla.
În urma tuturor acestor evenimente, nu pot spune altceva decât că acum văd limpede, nu ca prin ceață, cât de goale sunt speranțele noastre, cât de inutile luptele pentru dreptate și schimbare de regim. Vorba bine cunoscută: schimbăm un hoț cu altul.
Mai e totuși ceva de făcut? Îmi vine să spun că nu. Dar de fapt, acum cred că există o portiță: schimbarea legislației și confiscarea tuturor averilor ilegale sau nejustificate. Asta nu ar însemna doar găsirea miliardului, ci a miliardelor. Multe miliarde obținute ilegal de politicienii moldoveni pe seama sărăciei noastre. Ne trebuie un DNA românesc, dar și o lege care să permită întoarcerea banilor în bugetul statului, de unde ascuns și nebănuit au tot plecat și au tot plecat și niciodată nu s-au mai întors.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
