Deţinuţii au nevoie de ajutorul psihologilor

E vorba despre un deţinut care îşi ispăşeşte pedeapsa într-un penitenciar din R. Moldova. Şefa Secţiei psihologie şi asistenţă socială a Departamentului Instituţii Penitenciare, maiorul de justiţie Iuliana Adam, mi-a povestit acest caz, explicându-mi importanţa unui psiholog şi a evaluărilor pe care le face acesta fiecărui deţinut în particular. „Serviciul psihologic a apărut în instituţiile penitenciare în anul 1998. Actualmente în grija unui psiholog sunt 400-450 de deţinuţi. Pe lângă aceasta, specialiştii psihologi se ocupă şi de asistenţa colaboratorilor din sistemul penitenciar”, ne-a spus Iuliana Adam.

Deţinuţii se adresează personal la psiholog

„Când deţinutul vine la penitenciar, trebuie să cunoaştem cât mai multe date despre el şi mai ales despre necesităţile pe care le are, pentru a-i putea schimba comportamentul din unul infracţional în unul social. În afară de trăsăturile de personalitate ale condamnatului, sunt evaluate periculozitatea acestuia, riscul de recidivă sau săvârşirea unei noi infracţiuni, riscul de evadare şi cel de suicid sau automutilare. În urma evaluării, psihologul recomandă programul individual pe care trebuie să-l treacă fiecare în procesul de schimbare spre bine”, precizează dna psiholog. „Astfel identificăm şi persoanele cu comportament negativ, de la care ne putem aştepta la posibile acţiuni violente sau abateri disciplinare, liderii, persoanele uşor influenţabile, impulsive sau agresive. Se acordă o deosebită atenţie stării psihologice a persoanei condamnate. Aici ei trebuie să se adapteze la anumite condiţii, să înţeleagă cum îşi vor ispăşi pedeapsa şi cum vor trăi mai departe”.

Potrivit Iulianei Adam, uneori deţinuţii se adresează personal la psiholog. „Noi îi invităm doar atunci când au vreun conflict cu colegii lor sau când observăm că sunt deprimaţi”.

Experţi germani îi consultă pe psihologii moldoveni

Pe parcursul anului 2010 şi câteva luni din anul 2011, zece psihologi din penitenciare au avut posibilitatea de a fi instruiţi de psihologul judiciar din Germania Silvia Hawliczek. „Expertul german activează în Departamentul de diagnosticare şi prognozare din Berlin. Acolo este stabilit tipul de penitenciar şi regimul de detenţie în care condamnatul va fi deţinut. Este o practică destul de interesantă”, a afirmat şefa Secţiei psihologie şi asistenţă socială a DIP. „În urma vizitei sale şi cursul pe care l-am urmat, am demarat un proiect-pilot pentru diagnoza şi prognoza comportamentului deţinuţilor care au săvârşit crime grave şi excepţional de grave. Psihologii evaluează deţinuţii pe o perioadă de trei săptămâni, apoi colegial este stabilit diagnosticul, riscul de recidivă şi periculozitatea acestuia. Numărul deţinuţilor care fac parte din proiect este mic deocamdată. Ne propunem ca ulterior proiectul să se transforme într-o activitate care să deruleze în penitenciare”, a spus Iuliana Adam.

Mai mult de 50% din deţinuţi se întorc în penitenciare

„Este foarte importantă evaluarea riscului de recidivă a deţinutului. Datele statistice arată că mai mult de 50 la sută din deţinuţi se întorc în penitenciare. Este şi cazul bărbatului care a fost condamnat de cinci ori deja”, a specificat psihologul. „Am cunoscut în practica mea o deţinută care era întemniţată pentru că şi-a ucis concubinul cu cuţitul. I l-a înfipt în inimă. Evaluându-i starea, am ajuns la concluzia că agresivitatea ei e o urmare a unor situaţii dramatice pe care le-a trăit în copilărie. Un rol esenţial l-a avut şi consumul abuziv de alcool. Se afla într-un cerc vicios din care nu mai vedea scăpare. Momentele dificile prin care a trecut şi indiferenţa concubinului au determinat-o să săvârşească acea cumplită crimă. În asemenea cazuri, efectuăm tratamentul pe două direcţii: pe de o parte, încercăm să o facem să înveţe nişte abilităţi sociale de comunicare, să-şi recapete respectul de sine, adică să renunţe la ideea că e o victimă a sorţii, fără nicio speranţă. Pe de altă parte, la fel de important, o ajutăm să scape de dependenţa de alcool. Am vrea să nu recidiveze, să nu ajungă a doua oară la închisoare”, spune interlocutoarea noastră.

Şefa Secţiei psihologie şi asistenţă socială a DIP, maior de justiţie, Iuliana Adam

Poezie şi teatru în penitenciar

O altă modalitate de reeducare a deţinuţilor este terapia prin artă, practicată la Penitenciarul nr. 15 din Cricova. Psihologul Diana Pântea, locotenent-major de justiţie, zice că ideea a venit de la deţinuţi. „Foarte mulţi condamnaţi compun poezii. Din lipsă de comunicare în sistemul penitenciar, ei se orientează spre lumea lor interioară şi încep să scrie versuri. Au realizat faptul că libertatea gândirii nu are bariere. Detenţia este privarea de libertate în mişcare, nu şi în gândire”, consideră Diana Pântea. „Din grupul de terapie prin artă fac parte 20 de persoane, care au depăşit conceptele lor rigide. Mai mulţi deţinuţi scriu, dar nu toţi vorbesc despre asta. De obicei, ei scriu despre dragoste, mamă, viaţa în libertate. Am transformat şedinţa de terapie prin artă într-un cenaclu. Ne întâlnim o dată pe lună. În timpul şedinţei, ei formează un grup, iar când se află în afara grupului – nu mai sunt la fel de apropiaţi”.

Şi-a trimis poeziile la şcoala unde învaţă copiii săi

Câteva poezii ale deţinuţilor au fost adunate într-o broşură pe care ei o dăruiesc apropiaţilor lor. Unul dintre condamnaţi a trimis broşura respectivă directoarei şcolii în care învaţă copiii lui. Pe lângă faptul că scriu versuri, condamnaţii joacă în piese de teatru. „Anul trecut s-a montat un spectacol bazat pe poemul „Luceafărul” de Mihai Eminescu. Am organizat şi spectacole de păpuşi, în colaborare cu Teatrul „Guguţă”. După un asemenea spectacol, fiica unui deţinut, ajunsă la 16 ani, i-a spus pentru prima dată în viaţă: „Tată”. Deţinutul respectiv a fost eliberat deja şi în prezent este reintegrat în societate. Aceasta este una dintre cele mai remarcabile schimbări care au avut loc în urma terapiei prin artă”, spune psihologul. „Un alt moment interesant este faptul că deţinuţii care au roluri în spectacol sunt vorbitori de limba rusă. Iar spectacolul este în limba română. La început vorbeau o română stâlcită, dar cu timpul au început să vorbească mai bine”.

Acum la penitenciar sunt 460 de deţinuţi şi toţi au nevoie de afecţiune, dar niciunul dintre ei nu-şi permite aici să trăiască astfel de emoţii. Nu au spaţiu personal, iar asta îi face să devină seci.

A jucat rolul Luceafărului

Leonid are 23 de ani. El mi-a povestit experienţa prin care a trecut, jucând în piese de teatru. „Am întâlnit câteva greutăţi în ceea ce priveşte atitudinea oamenilor: unora le este frică, alţii se simt jenaţi. Şi apoi fiecare are caracterul său. Ultimul spectacol l-am jucat în limba română, dar toţi actorii erau vorbitori de rusă. Unii înţelegeau ce vorbesc, iar altora le explicam sensul cuvintelor pe care le rostesc. Pentru ultimul spectacol am făcut repetiţii timp de o lună, în fiecare zi. La piesa „Luceafărul” am lucrat trei luni. Am interpretat rolul Luceafărului şi am avut emoţii mari când am urcat pe scenă pentru prima dată. Apoi m-am obişnuit. Trece timpul mai interesant şi este o experienţă nouă. Mai ales, îmi place să comunic cu o fată care pune în scenă spectacole pentru copii. Discutăm mult la această temă şi acum pot să-i dau chiar nişte sfaturi sau idei de scenarii… (râde)”.

„Societatea trebuie sensibilizată în ceea ce priveşte deţinuţii. Ei sunt judecaţi şi pedepsiţi pentru ceea ce au săvârşit. La noi sunt mediatizate cazurile când aceştia sunt condamnaţi, dar nimeni nu observă cum trăieşte persoana respectivă în momentul când îşi conştientizează vina, când vrea să se schimbe, să devină un om mai bun. Ne uităm doar la o parte a monedei…”, constată Diana Pântea.