Noi suntem de părere că provine de la rusescul щёголь, fiindcă în documentele moldoveneşti, la 1619, este atestat un Miron Ciogoli şi pentru că numele Ciogolea este atestat numai în documentele moldoveneşti şi în cele bucovinene. În documentele moldoveneşti numele este atestat cu forma Ciogolea de la sfârşitul sec. al XVI-lea; Ignat Ciogolea, pârcălab de Hotin, fiul lui Ciogolea cel bătrân, la 1598, Ciogolea, diac, scrie act domnesc, la 1591, Ciogolea, popă, la 1623, Gavril Ciogolea, martor, la 1619, Pătraşco Ciogolea, pârcălab de Orhei, la 1603-1619 ş.a. În documentele basarabene prevalează forma Ciogole, încă o dovadă că provine de la щёголь, redat prin Ciogoli, apoi prin Ciogole.
În documentele Lăpuşnei sunt atestaţi Constantin Ciogole, vornic de gloată, la 1644 şi Ion Ciogole, vornic de poartă, la 1784. La 1641 se vorbeşte de familia Ciogoleştii membrii căreia au fost omorâţi de domnitorul Vasile Lupu, fiindcă au participat la complotul organizat de Gheorghe Ştefan. În documentele Orheiului sunt atestaţi Constantin Ciogole, marele clucer, la 1647, Grigore Ciogole, căpitan, la 1722 şi Ştefan Ciogole, vornic de poartă, la 1786. Azi, în republică, numai nouă persoane sunt înscrise cu numele corect Ciogolea, iar 271 cu forma Cegolea şi 192 de persoane cu forma Cigolea. Cegolea şi Cigolea sunt nume schimonosite de alolingvi, ca şi Ceban, Cecan, în loc de Ciobanu, Ciocanu, Citur şi Cichilev în loc de Ciutură şi Ciocălău etc., etc.
Maria Cosniceanu,
lingvistă, conferenţiară universitară
