Pătruns în limbajul ţigănesc, cuvântul turcesc a căpătat formele gadjio, cu sensul general „om, persoană, individ”, apoi şi „iubit, amant”, şi gadji, cu sensul general „femeie”, apoi şi „iubită, amantă”. Pătrunzând în limba română, cuvintele acestea au fost redate prin formele gagiu, cu sensul „iubit, amant”, şi gagică, cu sensul „iubită, amantă”. În limba contemporană gagiu este un arhaism, iar femininul gagică se află în circulaţie cu acelaşi sens. Prin intermediul unei porecle, gagiu a devenit, cu timpul, nume de familie. În documentele moldoveneşti şi în cele basarabene este atestat o singură dată, la 1616: Simion Gagiul. În sec. XV-XVI, de la Gagiu, cu o frecvenţă mai mare, în documentele moldoveneşti, este înregistrată forma prescurtată Gagea: Gagea bătrânul (1497), Nistor Gagea, slugă domnească, fiul lui Gagea bătrânul (1499), Gagea, slugă domnească (1518), Gagea, ureadnic de Vaslui (1521), Marco Gagea (1625) ş.a.
Numele Gagiu şi Gagea s-au păstrat în circulaţie până în prezent, dar au suferit schimbări de formă. Sub influenţa pronunţiei populare, dar şi sub influenţa limbii ruse care nu are sunetul (respectiv litera) g, au apărut formele scrise cu j în loc de g.
Deşi numele Gagiu a fost atestat documentar o singură dată, azi, în republică, este purtat de 61 de persoane, iar cu forma Gajiu de 275 de persoane. Cu numele Gagea sunt înscrise 30 de persoane, iar cu forma Gajea – 37 de persoane. Şi cu forma Gaja sunt înscrise 78 de persoane.
Maria Cosniceanu, doctor în filologie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
