Când persoanele se mutau cu traiul dintr-o localitate în alta, la locul nou de trai erau identificate prin numele localităţii de unde au venit. În documentele istorice, când persoanele încă nu aveau nume de familie, ele erau identificate în felul acesta. De ex., la 1774, în lista locuitorilor din Târgul Iaşi, mai ales printre meseriaşi, sunt atestaţi: Gheorghe bârlădean, Luca braşovan, Nicolae focşănean, Iordachi gălăţan, Alexandru hotincean, Constantin tighinean, Vasâlachi ţărigrădean, Andrei chişionean, adică chişinăuian ș.a. O altă formă de identificare a persoanelor era numirea localităţii precedată de prepoziţiile de, de la şi ot: Stan de Codru, Duma de Neamţ, Gavril de Drăguşeni, Ion de la Munte, Vasile de la Nistru, Simion de la Prut, Neculai ot Sireţi, Luca ot Cernăuţi etc., etc.
Când numele de familie s-a impus pe cale oficială, prepoziţiile au fost omise, iar sensul de provenienţă a fost redat prin sufixul -eanu: Bârlădeanu, Braşoveanu, Tighineanu, Munteanu, Nistreanu, Sireţeanu, Pruteanu, Cernăuţeanu. Unele denumiri au devenit nume de familie în forma lor intactă, numai prin omiterea prepoziţiilor. De ex., Codru, Prutu, Neamţu şi termenii topografici Baltă, Bulboacă, Dumbravă, Luncă, Movilă, iar altele, prin derivare de la acestea cu suf. -anu, -eanu: Codreanu, Pruteanu, Nemţeanu, Bălteanu, Bulboceanu, Dumbrăveanu, Luncaşu, Movileanu. Unele nume cu suf. -eanu au apărut de timpuriu. La 1774 deja au fost atestate: Vasile Pruteanu, volintir, în s. Verejeni, Toader Pruteanu în Buiucani, Gheorghe Pruteanu, volintir, Florică Pruteanu în Ţahnăuţi şi Cârşte Pruteanu în Ciorna. Deja la 1662, într-un document basarabean, este atestat un Ionaşco Pruteanu şi fiul lui Dumitraşco în satul Ţibirica.
Azi, în republică, circulă numele Prutu, purtat de nouă persoane, iar cu numele Pruteanu sunt înscrise 1532 de persoane.
