Sensul primordial, de bază, azi învechit, arhaic este: „oţel de calitate superioară, întrebuinţat la fabricarea săbiilor, oţel de Damasc”. Sensurile derivate, pe regiuni: În Moldova: „căptuşeală care se pune la încălţăminte”, „lemn gros care se aşază la temelia unei construcţii”, „scândură subţire şi lungă (şipcă), leaţ”, „streşină din scânduri”, „tivitură de blană de oaie făcută la un cojoc”.
În Oltenia şi Muntenia: „podea de scânduri”, „prispă de lemn”. În Dobrogea: „talpa plugului”. Prin intermediul poreclelor bazate pe anumite asociaţii a apărut şi numele de persoană Taban, cu variantele Taba şi Tăban, atestate în documentele moldoveneşti şi în cele basarabene.
Încă la 1589 este atestat documentar satul Tăbăneşti, pe Nârnova, la ţin. Lăpuşnei. La 1605 este atestat un Ion Taba – fiii lui au vândut a treia parte din satul Cupcici, ce se chemă, Brătăşani pe Ciuhur, lui Băcioc paharnic. În 1617 este înregistrat un Pavăl Tăban, martor la vânzarea unei părţi din satul Hădărăuţi, ţin. Hotin. La 1649, la mărturia hotarnică a satului Vascăuţi, ţin. Hotin, sunt înregistraţi martorii Istratie Tăban şi Ştefan Tăban.
Într-un document din 1659 se vorbeşte despre împărţeala dintre fraţii Meleştean Taban pârcălabul, Ştefan Taban, Mihalcea Taban, fost şetrar al satului Inăuţi, ţin. Hotin. De la o persoană, întemeietor sau stăpân într-o anumită perioadă, a apărut şi numirea satului Tabani din actualul raion Briceni.
Azi, în republică, cu numele Taban sunt înregistrate 398 de persoane.
Maria Cosniceanu,
doctor în filologie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
