Numele Moroz a pătruns şi la boierii din Moldova. La 1468, în documentele lui Ştefan cel Mare, este atestat Moroz, fiul lui Stanciu, pârcălab de Cetatea Albă (Gonţa, 472). De la Moroz, cu sufixul augmentativ -an, s-a format prenumele Morozan (scris şi Moruzan). Numele Morozan ca şi Brătan, Dumitran, Tudoran etc. de la Bratu, Dumitru, Tudor este atestat în documentele moldoveneşti la 1573, 1577: Morozanul (Moruzanul), fiul Mărichii, nepotul Fedorei, stăpân în Holohoreni (Gonţa, 472). La 1604 este atestat Moruzan, bunicul lui Apostol ceaşnic şi al lui Gheorghe din Târşiţei, iar la 1613 apare însuşi Gheorghe cu patronimul Morozan: Gheorghe Morozan din Târşiţei (Gonţa, 234). Într-un document orheian de la 1604 se spune că Ieremia Movilă Voevod întăreşte stăpânire asupra satului Târşiţei de pe Dobruşa, de la ţinutul Orheiului, lui Apostol paharnicul cu fraţii săi, nepoţii lui Isai Morozanul, şi lui Gheorghe cu fraţii săi, sat asupra căruia au avut şi dresuri de la bătrânul Ştefan Vodă (SDO, 36).
La 1785 se vorbeşte de Morozăneşti, spiţă de neam: răzeşii Morozăneşti se judecă pentru stăpânire în satul Târşiţei, ţin. Orhei (MF, X, 207). De la o persoană cu numele Morozan, întemeietor sau stăpân într-o anumită perioadă (fiindcă Morozenii au aparţinut la patru fraţi din care Sava Morozan, Buna Dăncioai, fiica lui Roman Morozanu), a apărut numirea satului Morozeni. Referitor la atestarea documentară a satului Morozeni există două păreri: la 1518 şi în sec. al XVII-lea, mai precis, în 1614, conform unui document referitor la ţin. Orheiului (SDO, 52). Forma numelui Morozanu(l) coincide cu numele provenit de la numirea localităţii (Morozeni – Morozeanu, forma veche – Morozanu). Conform atestărilor documentare, în sec. al XVI-lea Morozanul a circulat ca prenume şi ca patronim. În secolele următoare nu pot fi depistate deosebirile de sens (patronime sau nume de origine).
Maria Cosniceanu,
doctor în filologie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
