Într-o diată (adică testament), publicată într-un document basarabean, la 1828, sunt lăsate ca moştenire şi „6 păhăruţe de vutcă de argint”. În onomastică, în documentele moldoveneşti din sec. al XVI-lea, este atestat un bărbat cu numele Vătcă şi un sat moldovenesc cu numirea Vâtcani (< Vâtcă), modificat apoi în Vutcani. La 1774, în satul Vorniceni, este atestat un Gheorghe Vâtcan, adică Vâtcanu provenit de la numirea satului Vâtcani. La 1665, într-un document basarabean, se vorbeşte despre o danie din moşiile Inăuţi şi Vancicăuţi, ţin. Hotin, la care au fost martori: „Panea vătămanul ot Moldova şi Ivan Cotenco de acolo, şi Pavăl Votca din Inăuţi… şi Diian vătămanul din Vancicăuţi…”. De la cuvântul în forma vutcă s-a format cuvântul vutcar, cu sensul „cel care fabrica sau vindea votcă”. La 1774, în Târgul Iaşi, sunt atestaţi: Nicula, vutcar şi Caza Iani, vutcar ot vutcăria lui Ianachi sofragiu (om care servea la masă, azi chelner, ospătar). Tot acolo sunt atestate şi alte numiri de îndeletniciri referitoare la băuturi: brăhar (< bragă), horilcar (< ucr. horilka), rachier (< rachiu), numiri care au devenit apoi nume de familie: Vutcaru, Brăgaru, Rachieru. De la Vutcaru, cu sufixul augmentativ -ău, care indică dimensiuni mai mari decât ale obiectului desemnat, s-a format numele Vutcărău, adică un Vutcaru zdravăn, măroi, un coşcogea Vutcaru, tot aşa ca şi Bragău < Braga, Cicălău < Cicală, Gărbălău < Gârbul, Mogăldău < Mogâldea, Tălpău < Talpă etc., etc.
Într-un document basarabean de la 1528 se spune că Petru Voievod întăreşte nepoţilor lui Laşco din Işnovăţ două sate, unul din sus şi altul din jos de Capul Cheilor Işnovăţului. Comentând acest document, editorul Aurel V. Sava spune că la 1819 originalul acestui act de la 1528 se afla la răzeşii Vutcărăi din satul Ialoveni, fiindcă pe o hartă din 1812 este însemnat „Capul Cheilor” şi în partea din sus de Chei, pe stânga, este însemnată „silişte Ialovenii”, Ialovenii de astăzi.
Astfel, numele Vutcărău a apărut în satul Ialoveni, fiindcă alte atestări nu se întâlnesc. Şi la 1777 numele Vutcărău este atestat tot în acest areal: Irimie Vătcărău şi Tudosă Vătcărău, răzeşi de Mimoreni, azi Nimoreni, ţin. Lăpuşna. Alte atestări documentare nu se întâlnesc. Nici în Dicţionarul numelor de familie româneşti de I. Iordan nu este inclus.
Azi, în republică, circulă numele: Vâtca, purtat de o persoană, Vutcari (în loc de forma corectă Vutcaru) – opt persoane, Vutcărău – 45 de persoane, Vătcărău – 12 persoane, Vâtcarău – 12 persoane, Vutcarău – 38, precum şi formele rusificate: Vutcareu –11 persoane, Vutcarev – 19, Vutcariov – 374, Vutcariova – 77 de persoane. Astfel au fost schimonosite şi rusificate numele băştinaşilor.
Maria Cosniceanu, doctor în filologie
