Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri." (Marcu 8; 34-38)
Lepădarea de sine e în primul rând renunțarea la mândrie și la pofte. Însă versetele următoare vorbesc despre mucenici. Despre cei care, începând cu Sfântul Arhidiacon Ștefan și până în zilele noastre, mor pentru credința lor. Ați aflat cred că în Siria, Statul Islamic decapitează sute de creștini. Iar Biserica lor i-a propus deja pentru canonizare, spre deosebire de ale noastre, care încă stau pe gânduri în loc să canonizeze sfinții din închisorile comuniste.
Dar când Iisus spune „ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă", ne are în vedere pe noi, cei care nu suntem chemați să murim ca martiri, dar suntem chemați să fim mărturisitori. Prin cuvânt și prin faptă. Ca să câștige cineva „lumea întreagă" câte compromisuri nu trebuie să facă? Nici nu poate fi vorba de mărturisirea credinței în Hristos și în Evanghelia Sa. Ca să nu mai calculăm îndoielnica moralitate a celor puternici. Nu fiindcă omul respectiv ar fi rău din start, dar nu știm nici noi, fiecare în parte, ce fel de oameni am deveni când am ajunge la putere „în neamul acesta desfrânat".
Când oamenii nu știu despre un cunoscut de-al lor dacă e sau nu creștin, înseamnă că această mărturisire lipsește. Poate noi nu justificăm acest fapt ca rușine de Iisus și de cuvintele Lui, ci îl punem pe seama discreției. Însă imaginați-vă cum s-ar simți soțul/soția voastră dacă ar afla după o viață împreună că cei din anturajul dumneavoastră habar nu aveau că sunteți căsătorit/ă. Puteți să îi spuneți: am preferat să păstrez discreția fiindcă iubirea e o treabă intimă?
Cât despre faptele noastre cele bune ce să spunem? Oare e trecutul nostru fără păcat? Oare ne putem bucura că faptele noastre ne mărturisesc pe noi creștini desăvârșiți? Mă rog, împreună cu psalmistul, ca cel puțin să nu fiu piedică și poticnire celor ce Îl caută pe Dumnezeu: „Să nu fie ruşinaţi, din pricina mea, cei ce Te aşteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntaţi pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel." (Psalmul 68; 8)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
