Câţi oameni frumoşi avem, dintr-o astfel de perspectivă, în Republica Moldova? Grea întrebare. Deşi mult mai dificilă mi-a părut cea pe care mi-a dat-o un bun prieten al ziarului TIMPUL, pretorul sectorului Centru al capitalei, Vladimir Şarban: „Câţi intelectuali de la noi ar putea ţine asemenea conferinţe publice?”.
Întrebarea e dificilă nu din cauză că ne-ar lipsi intelectualii, ci pentru că în ultimul timp asistăm la o metamorfoză stranie – intelectualii s-au autoizolat în diverse mişcări şi partide, iar discursul public a fost înlocuit cu… cel politic. Nu ne mai întâlnim cu ei la cenacluri literare, la conferinţe publice despre interese naţionale comune, la spectacole de teatru ce ne-ar cutremura sufleteşte. Ne întâlnim însă, tot mai des, la mitinguri de protest, la adunări, plenare şi congrese de partid; urmărim cu sufletul la gură spectacolul politic din guvern şi parlament, transmis în direct la radio şi TV… Discursul public naşte oameni frumoşi, în timp ce tot ce poate face discursul politic e să extindă tabăra simpatizanţilor politici. E mare diferenţa.
