Regim de lucru

Un taxator proaspăt angajat poate primi un grafic de muncă destul de inconvenabil. Iar dacă dă dovadă de rezistenţă şi dacă rămâne „pe linie” mai mult timp, deja încrederea poate fi considerată ca şi câştigată şi tot ce înseamnă grafic şi maşină mai bună poate fi uşor căpătat. Regimurile de lucru ale unui taxator sunt toate diferite. „Uneori ne scoate la lucru adăugător, în afara regimului fixat din timp. În mod normal lucrez o zi şi una mă odihnesc. Bunăoară, astăzi am fost scos cum ar veni peste program. Am ieşit de la 6 dimineaţa şi am venit iată în parc la ora 17.00”, spune un taxator. O domnişoară, spre exemplu, care lucrează aproape doi ani pe troleibuze are alt regim: „orarul meu de muncă nu este unul şi acelaşi. Astăzi am lucrat de la ora 5.00 până după masă, la ora 15.00. Mâine ies de la 5 dimineaţa şi voi munci până seara”. Curios lucru este că, pe lângă faptul că poate avea un regim instabil de lucru, un taxator mai poate avea şi rute diferite. „Eu lucrez pe trei rute diferite. Niciodată însă nu nimeresc la un troleibuz de tip nou, lucrez pe maşini vechi”, spune cu voce bine dispusă taxatoarea Ana. 

Bani, salarii şi casa

„Cel mai mare salariu pe care l-am primit în aceşti aproape doi ani a fost suma de, fără 5 lei, trei mii de lei”, spune Ana. Taxatorul cel mai experimentat, dintre toţi cu care am vorbit, ne-a relatat că salariul lui maxim a ajuns la 3200 de lei. Însă, dacă nu îndeplineşti „planul” stabilit de superiorii tăi de la parcul de troleibuze, poţi avea un salariu mic. „Dacă nu prea ai acumulat ore de muncă suficiente şi nu ţi se pun procente de adaos, faci şi 1700 sau 1800 de lei”, spune Ana cu un glas de parcă ea păţise aşa ceva nu demult. Un salariu pe care îl primeşte în mod regulat un taxator este de 2500 de lei.

Dacă nu este clar până în acest moment, amintim că fiecare taxator trebuie să îndeplinească un anumit „plan” de care depinde în mod direct şi suma pe care o va primi la sfârşitul lunii taxatorul. Planul pentru un taxator de pe ruta 25 este de 1350 de lei. Ana trebuie să aducă superiorilor săi o sumă peste 1000 de lei şi adesea nu reuşeşte să adune suma necesară.

Dificultăţile

Cel mai dificil lucru pentru taxatori, cel puţin cu toţi cu care am vorbit au menţionat controalele şi comisiile de verificare a taxatorului. Momente din acest subcapitol le întâlnim puţin mai jos. „Îmi spune să-l sun pe Ghimpu sau să-l sun pe Chirtoacă ca aceştia să plătească în locul lui”, spune Ana când îşi aminteşte de dificultăţile meseriei şi de momentele mai complicate. Într-adevăr, timp de o zi de lucru poţi auzi prin troleibuzele din capitală tot ce încape în minţile oamenilor. „E complicat să te cerţi cu oamenii încontinuu, eu deja dacă văd că vreun pasager nu doreşte să achite taxa îl las în pace”, zice resemnată Ana. De cealaltă parte, Veaceslav recunoaşte că pentru un taxator e mai simplu la acest capitol. „Totuşi călătorii au o altă atitudine faţă de taxatori decât faţă de taxatoare. Şi asta am simţit-o des. Eu aproape zilnic „conduc” călători spre ieşirea din troleibuz. Şi nimeni nu se supără, pentru că încerc să le explic amabil iniţial, iar după chiar îi dau afară”, concretizează Veaceslav. Nebunii se fac şi se vor face întotdeauna în troleibuze. „Oamenii seara după ce ies din diferite baruri sau dacă mai ales îs un grup întreg îşi permit şi să bea în salonul troleibuzului, iar uneori şi să fumeze”, povesteşte mirat Veaceslav. În asemenea cazuri, taxatorul nu poate interveni decât cu avertizări. Însă tot taxatorul Veaceslav ne spune că, dacă „îi iei cu binişorul”, poţi rezolva aproape orice situaţie ieşită de sub control. Mai toţi taxatorii cu care am dialogat se plâng şi de oamenii care dorm pe străzi şi în subsoluri. „Pe lângă faptul că nu achită taxa de călătorie, mai şi miroase greu din urmă lor, dar n-ai ce să le faci, îi răbdam”, concluzionează Ana.

Altă taxatoare ne spune despre procesul de a ajunge în parcul de troleibuze. „Ca să încep lucrul la ora 6.00, sunt nevoită să mă trezesc la 3 dimineaţa, asta pentru a prinde troleibuzul care ia muncitorii pentru a-i aduce în parc. Seara aceeaşi poveste, trebuie să venim tocmai în parcul de troleibuze pentru a înmâna casa. Oare nu pot să gândească vreo altă modalitate de a colecta banii? Să pună, să zicem, la fiecare dispecerat câte o casieriţă, aşa ar fi normal”.

Controale şi banii acumulaţi

Circulând cu troleibuzul, adesea puteţi vedea trei persoane care vin cu asalt asupra taxatorului. Una dintre acestea trei întotdeauna preia rolul de taxator, iar celelalte se aşază pe umerii taxatorului. Aceste comisii sunt destinate pentru a verifica felul în care munceşte un taxator sau o taxatoare. Comisiile respective vin să prindă taxatorul „în flagrant”, cu cei patru lei în plus pe care îi are taxatoarea sau taxatorul. Paradoxul este că dacă ai cu doi lei mai mult decât trebuie să ai conform cifrei biletelor vândute, rişti să ţi se taie şi jumate din salariu, ne-au relatat taxatoarele. „Comisia verifică şi casa taxatorului, şi biletele prin salon. Se mai practică folosirea biletelor de două ori de către unii taxatori, de aceea comisia controlează cum lucrează persoanele”, spune Ana. O altă taxatoare declară: „Când se năpustesc revizorii asupra ta, te simţi cel mai corupt şi cel mai hoţ din lume. Iar când ne verifică, aproape că bagă mâna şi în chiloţi”. La întrebarea cam cât poate să facă o taxatoare cu biletele folosite de două ori, una dintre taxatoare mi-a răspuns cu mâna la inimă: „Crede-mă, nu fac aproape nimic… îmi mai adun în plus la salariu abia de-o pâine”.