Document SECRET care arată câți au avut de suferit de pe urma bolșevicilor

Din aceeaşi emisiune am aflat că la 30 octombrie 1937 în URSS, pe poligonul Butov au fost împuşcați şi îngropaţi în groapa comună 20 mii de oameni nevinovaţi. Această zi la ruşi a fost declarată ZI DE DOLIU în memoria VICTIMELOR REPRESIUNILOR POLITICE în Rusia.
La 28 februarie 1938 (numai într-o zi !) au împuşcat 560 de oameni. Ca urmare a teroarei stalinist-comuniste au fost omorâţi mai mulţi oameni, decât în anii războiului mondial.

Bolşevicii stalinişti s-au pătat cu sângele milioanelor de victime. Teroarea lor sângeroasă trebuie să fie condamnată de forţele progresiste din lume! Unii din adepţii comuniştilor afirmă că partide comuniste există în multe ţări, cum ar fi Franţa, Cuba, China, Coreea de Nord…, deci şi în Moldova PCRM, după părerea lor, are dreptul la existenţă. Dar oare măcar în una din aceste ţări au fost smulse din cuiburile lor sute de mii de oameni nevinovaţi, inclusiv copii şi bătrâni neputincioşi, au fost distruse mii de gospodării ţărăneşti aşa cum au procedat la noi?! Din Basarabia noastră mică a fost represată şi deportată aproape o treime din populaţie! Unde, în ce ţară din lume au avut loc aşa crime?! În așa măsură! În nici una! Aşa nedreptate, aşa teroare nu au avut seamăn în lumea întreagă!

Preşedintele rus de atunci, Dmitri Medvedev, la mitingul de doliu în Moscova în 2010 a spus : „Nimic nu se poate pune mai presus, decât valorile umane”. E adevărat, dar pentru sutele de mii de basarabeni duşi la chinuri şi la moarte în nemărginitele ţinuturi ale URSS şi omorâţi în gulagul sovietic nu tot acelaşi Stalin cu călăii săi poartă vina?! De ce până azi nu se recunoaşte acest adevăr?!

La acel miting de doliu la Moscova a vorbit consilierul lui Medvedev responsabil pe drepturile omului, Mihail Fedotov: „Noi trebuie să ţinem minte că victima acestui regim criminal a fost însuşi poporul”. Şi a mai menţionat: „În 1918 au fost împuşcaţi câteva mii de preoţi, în 1921 bolşevicii i-au nimicit pe marinarii-participanţi la răscoala din Kronştadt, mai târziu, la sfârşitul anilor douăzeci şi începutul anilor treizeci au fost distruse peste un milion de gospodării ţărăneşti, chiaburi, aproape 5 milioane de „culaci” exilaţi şi surghiuniţi. Înainte de războiul din 1941-1945, care mai apoi a fost numit „Marele război pentru apărarea Patriei”, armata roşie a fost „curăţată” de un număr de 45% din corpul de ofiţeri. După război în lagăre au fost duşi mii de cetăţeni repatriaţi şi militari care au fost prizonieri la nemţi”.

Fedotov a mai constatat: „На государственном уровне, в том числе в Постановлении Конституционного суда от 1922 года «по делу КПСС» все оценки уже даны, однако стереотипы тоталитарного мышления до сих пор живут в сознании некоторых слоёв российского общества. („… stereotipurile regimului totalitar trăiesc până în prezent în conştiinţa unor pături ale societăţii ruseşti). Этот режим, существовавший десятилетия, был по сути диктатурой партии, основанной на насилии.» ( „Acest regim, care a durat decenii, a fost, de fapt, o dictatură a partidului bazat pe violenţă”).

Acel stereotip de gândire totalitară, cu regret, mai persistă şi în conştiinţa multor cetăţeni din Moldova.

Dumnezeu le vede pe toate şi mai devreme sau mai târziu, le scoate la iveală. Aşa s-a întâmplat cu tragedia din Katîni. Zeci de ani propaganda sovietică a trâmbiţat că nemţii au împuşcat mii de ofiţeri polonezi. Polonezii i-au cerut Moscovei să recunoască că au fost împuşcaţi compatrioţii lor nu de nemţi, ci de ruşi. Preşedintele rus Medvedev a fost nevoit să recunoască adevărul că 70 de ani în urmă în comunitatea Katîni, la 18 km de la Smolensk, ruşii au împuşcat mii de ofiţeri polonezi şi i-au îngropat în pădurea Smolenskului.

Conducerea Rusiei ar trebui să recunoască: „Basarabia a fost ruptă de la Moldova Românească şi ocupată de armata rusă ţaristă în anii 1812-1818 şi de armata sovietică în1940-41-44, însă o mai stăpâneşte în Transnistria”. Dar unde e demnitatea, voinţa politică şi patriotismul liderilor din ţara noastră?!

Mi-am amintit de cuvintele dintr-o scrisoare a unui bun prieten, de naţionalitate rusă, deportat şi el în anii treizeci care îmi scria în anul 1960: „Este totuşi Dumnezeu, fiindcă, deşi cu întârziere, El corectează greşelile comise de „microcreatorii” istoriei, deşi aceste greşeli costă viaţa părinţilor noştri, la fel şi noi am băut amarul vieţii înrobite cu pecetea de o viaţă de „duşman al poporului” pentru noi şi copiii noştri, care îşi vor aminti cu durere, cine au fost părinţii şi bunicii lor”.

Nici fasciştii nu şi-au distrus în aşa măsură poporul său, cum au făcut-o bolşevicii leninişti-stalinişti. Nici o mamă adevărată nu şi-ar trimite puii săi la pierzanie, însă URSS, care se considera mama popoarelor, „Rodina-mati”, a trimis la chinuri şi la moarte milioane de oameni nevinovaţi de diferite naţionalităţi, inclusiv femei, bătrâni neputincioşi şi copii nevinovaţi.

Ciuma, fie ea brună sau roşie, tot ciumă rămâne. Şi acest adevăr trebuie să fie cunoscut.

ADEVĂRUL MAI DEVREME SAU MAI TÂRZIU IESE LA SUPRAFAŢĂ

Dovadă a crimelor regimului totalitar stalinist serveşte scrisoarea strict secretă a procurorului general al URSS, Rudenco, a ministrului de Interne, Kruglov, a ministrului de Justiţie, Gorşenin, către secretarul CC PCUS, N.S. Hruşciov despre revizuirea dosarelor persoanelor condamnate pentru crimele contrarevoluţionare de la 1 februarie1954.

Despre cultul personalităţii lui Stalin şi urmările lui.

STRICT SECRET

Conform semnalelor şi plângerilor de la un şir de persoane la CC PCUS despre condamnarea nelegitimă pentru aşa-zisele crime contrarevoluţionare în anii precedenţi de către Colegiul OGPU, „troicile” NKVD, Consfătuirile Excepţionale, Colegiul Militar, judecătoriile şi tribunalele militare, şi în conformitate cu indicaţia dumneavoastră despre necesitatea de a examina dosarele persoanelor condamnate pentru crimele contrarevoluţionare şi în prezent aflaţi în lagăre şi puşcării, raportăm :

Conform datelor de la Ministerul de Interne al URSS pentru perioada din 1921 şi până în prezent pentru crimele contrarevoluţionare au fost condamnate de către Colegiul OGPU, „troicile” NKVD, Consfătuiri Excepţionale, Colegiul Militar, judecătorii şi tribunale militare – 3 milioane 777mii 380 de persoane.

LA PEDEAPSA CAPITALĂ – 642.980 de persoane.

În lagăre şi puşcării până la 25 ani şi mai jos – 2.369.220 persoane.

Deportaţi şi surghiuniţi – 765.180 de persoane. Din numărul total de arestaţi, aproximativ, au fost condamnaţi: 2. 900.000 de persoane de către Colegiul OGPU, „troicile” NKVD şi Consfătuirile Excepţionale şi 877.000 de persoane – de către judecătorii, tribunale militare, Colegiul Special şi Colegiul Militar.

Crimele staliniste din Basarabia nu au avut seamăn în lume!

Elena Soimu-Postolachi, Floreşti