Covorul comuniştilor avea 251 de metri
Numai în martie – luna de foc din preajma primelor alegeri din 2009 -, „Floare-Carpet” a sponsorizat primăriile Valea Perjei, Novosiolovca, Vinogradovca, Cealâc, dar şi Eparhia de Bălţi, cu 185 metri de covor, în sumă de 71 mii 471 lei. Cel mai lung covor, de 77,6 metri, a ajuns la eparhia condusă de PS Marchel, cunoscut ca unul din cei mai înflăcăraţi clerici susţinători ai comuniştilor. În total, în martie-iulie 2009, când au avut loc cele două campanii electorale, „Floare-Carpet” a pus la picioarele comuniştilor 251 de metri de covor, în valoare de peste 100 mii de lei. În rest, întreprinderea nu a făcut alte sponsorizări anul trecut.
Cum se explică ciudata bunătate electorală a întreprinderii? Mai întâi de toate, menţionăm că pachetul de acţiuni majoritar al „Floare-Carpet” aparţine statului, ceea ce înseamnă că preşedintele Consiliului de conducere al întreprinderii este reprezentantul Ministerului Economiei. Iar circa 17% din acţiuni aparţin băncii „Fincombank”, printre conducătorii căreia se numără şi Oleg Voronin. Evident că, în atare condiţii, fosta guvernare putea profita din plin de „covoare pe degeaba”, pentru a lega cu acestea ochii alegătorilor…
Întrebaţi de noi cum se făceau respectivele sponsorizări, responsabili de la „Floare-Carpet” fie că s-au eschivat să ne răspundă, fie că au recunoscut: indicaţiile veneau de la Igor Dodon. Ana Chirică, vicedirectoare şi secretară a Consiliului întreprinderii, ne-a spus că, deşi toate sponsorizările sunt acceptate anume de consiliu, ea nu ştie nimic despre aceasta. Un alt vicedirector, Constantin Dolapci, precizează că directivele despre sponsorizări veneau prin telefon: „Din câte ştiu, Dodon îl suna pe directorul general Nicolae Rabii, care era în relaţii prietenoase cu comuniştii, şi-i comanda covoarele”. Într-adevăr, Rabii confirmă că a eliberat covoarele la cererea lui Dodon. „De la dl Dodon am primit indicaţii să facem sponsorizările acestea. Eu mă supun ministrului Economiei şi sunt obligat să-i îndeplinesc cerinţele. Nu ştiu pentru ce au fost folosite covoarele, dar nici nu mă interesează”, a adăugat directorul.
„Tu ce, mergi împotriva lui Dodon?”
Faptul că întreprinderea era folosită în interesele electorale ale PCRM i-a şi nemulţumit pe unii angajaţi. Fostul contabil-şef de la „Floare-Carpet”, Vasile Gherman, susţine că şi-a pierdut serviciul inclusiv din cauză că a refuzat să execute astfel de ordine. „Am lucrat cu dl Rabii din 1997, dar conflictele au apărut în ultimii ani. El era forţat să facă unele lucruri, pe care încerca să le execute cu mâinile altora. Ştiam că sponsorizările aveau tentă electorală pro-comunistă, că acele covoare erau duse în satele unde comuniştii aveau întâlniri cu alegătorii. De aceea, refuzam să semnez documentele în cauză sau căutam diferite pricini ca să împiedic implicarea întreprinderii în jocuri murdare. Atunci, dl Rabii mă chema nervos: „Tu ce, mergi împotriva lui Dodon?” şi îi spunea să semneze actele adjunctei mele”, ne relatează Gherman.
Solicitat de noi, Dodon a dat de înţeles că toţi sunt mincinoşi, negându-şi categoric implicarea… „Eu aşa indicaţii nu am dat. În conducerea ministerului erau mai multe persoane. Întrebaţi conducerea întreprinderii dacă au fost sau nu asemenea cazuri”, a adăugat ex-ministrul Economiei.
Dacă toată problema ar fi constat doar în „covoarele comuniste”, totul ar fi putut să se uite după alegeri şi Dodon să fi rămas cu un as în mânecă, vorba lui Ghimpu. Vasile Gherman, însă, ne spune că el şi unii colegi de-ai săi l-au atenţionat în repetate rânduri pe Rabii şi despre faptul că nu gestionează corect banii întreprinderii, ceea ce l-a supărat rău pe director. „În 2010, unii angajaţi ai întreprinderii au anunţat-o pe deputata Liliana Palihovici că lucrează în condiţii mizere, pe când dl Rabii îşi ia un salariu foarte bun, numeroase premii şi alte ajutoare băneşti. Deputata s-a adresat la CCCEC, care a efectuat aici un control, depistând mai multe încălcări. Atunci, directorul mi-a spus: „Noi nu putem lucra mai mult împreună”. A acceptat să-mi dea concediu cu singura condiţie – ca să plec de bună voie”, adaugă Gherman.
Am obţinut şi noi actul de control al CCCEC. În el se indică prejudicii aduse statului şi întreprinderii, în valoare de circa 600 mii de lei, prin salariile exagerate ale reprezentanţilor statului la „Floare-Carpet”, directorului general şi vicedirectoarei Ana Chirică, care cumulează şi funcţia de secretară a Consiliului societăţii. Cu toate acestea, Nicolae Rabii îşi neagă orice vină şi-i acuză pe ofiţerii CCCEC de incompetenţă: „Dacă CCCEC scrie ceva, nu înseamnă că e corect. Ştiţi cum vine Centrul? Bah-bah! Şi bagă frica în oameni. Prin câte am trecut, nu mă mai tem de nimic. Eu le-am dat riposta cuvenită. Nimic din ce au depistat ei nu s-a confirmat”.
Toate sursele de la „Floare-Carpet” citate mai sus, inclusiv cele din tabere opuse, ne-au sfătuit să o contactăm pe Liliana Palihovici, asigurându-ne că ea cunoaşte cel mai bine situaţia. Iată ce ne-a spus deputata: „Am fost la o adunare la „Floare-Carpet”. Erau vreo 400 de oameni, care s-au împărţit în două grupuri şi strigau unii la alţii. Alţii pur şi simplu nu înţelegeau de ce se ceartă. Sau se temeau să vorbească… Puţini dintre ei ştiau cum li se formează salariul şi ce leafă are directorul. Încă n-am claritate despre ce se întâmplă acolo. Nu m-a informat nimeni că CCCEC a greşit în concluziile sale. Cred că Centrul şi Procuratura îşi vor continua investigaţiile şi vor lua o decizie corectă”.
„Tac, fiindcă se tem…”
Dintre muncitorii de la „Floare-Carpet”, unul dintre cei mai deschişi oponenţi ai lui Nicolae Rabii este Victor Rotaru, care lucrează aici de peste 20 de ani. El susţine că directorul fură întreprinderea, iar muncitorilor le aruncă firimiturile, reducându-i la tăcere prin frică şi presiune. „Nu suntem asiguraţi cu haine şi încălţăminte de lucru, nici cu scule sau detergent. De trei ani, ne spun că e criză, dar, totodată, le ajung bani să-i finanţeze pe comunişti. În 2005, am solicitat să fiu anunţat ce salariu are directorul, dar până astăzi n-am primit niciun răspuns. După ce am scris o plângere la Inspecţia Muncii, mi se interzise să intru în secţii, să vorbesc cu lumea şi toţi mă ocolesc. Într-o dimineaţă, înainte de lucru, culegeam nuci în curte şi ei m-au pus să scriu lămurire. Că adică ce căutam pe teritoriul întreprinderii mai devreme de ora opt… Ceilalţi tac, fiindcă se tem. Nişte fete au întrebat de ce avem restanţe la salarii. Au fost chemate la şef, unde le-au spălat creierii… Ne tot promit că, de vor fi bani, vor face reparaţie capitală într-o secţie, dar, în realitate, s-a făcut o reparaţie de zile mari numai în biroul directorului. El acum vrea să scape de mine. Dar nu mie trebuie să-mi fie frică de mâinile lor murdare, ci lor trebuie să le fie teamă de Dumnezeu. Am răbdat multe în viaţă şi am să mai rabd”, ne povesteşte Rotaru. Apropo, el este consăteanul vicedirectoarei Ana Chirică, care, la rândul său, ne îndeamnă să nu-l credem, pentru că „e un om veşnic nemulţumit”…
Nu ştim câtă dreptate are Rotaru, dar cele descrise de el seamănă leit cu o ordine comunistă – acolo unde toţi tac, unde curajul se pedepseşte dur, unde accesul la informaţie nu există, unde banii se fac doar pentru cei de sus, iar cei mici se mulţumesc cu puţinul. Dacă Rotaru va fi demis, noi vă vom anunţa neapărat. Dar până atunci urmează să vedem la ce concluzie va ajunge CCCEC. Angela Starinschi, ofiţer de presă la această instituţie, ne-a spus că procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale pe cazul „Floare-Carpet”, deoarece încălcările depistate nu întrunesc componenţa de infracţiune şi nu pot fi sancţionate penal. Totuşi, ne-a asigurat Starinschi, CCCEC îşi continuă investigaţiile pe marginea acestui caz.
