Anul 2018 este Centenarul Unirii și al formării României Mari, așa cum și-a dorit Marele Ștefan și Mihai Viteazul, dar și alți oameni distinși ai neamului nostru. Dintre aceștia toți, Ștefan cel Mare a fost cel mai cunoscut român din toate timpurile, iar faptele sale eroice au trecut prin timpuri și au ajuns până la noi. În acest sens, nu pot să-l înțeleg nicicum pe Igor Dodon, un fel de președinte al R. Moldova, care vrea să creeze o opoziție între români și figura măreață a lui Ștefan cel Mare. Ce urmărește acest „minunat” domn? E simplu și complicat de răspuns, nici nu știu ce să spun… Igor Nicolaevici Dodon este imprevizibil și insistent, cu toate că, de multe ori, e perdant. Ce vrea el de la oamenii chinuiți din R. Moldova nu este clar, dar nu încape îndoială că mereu ne sperie cu ceva.
Și dacă a venit rândul domnitorului – simbol al tuturor românilor – Ștefan cel Mare, între el și Dodon este o distanță ca între Soare și pământ. Așa este și va fi domnitorul: „Ștefan, Ștefan, domn cel mare,/ Seamăn pe lume nu are/ Decât numai mândrul Soare”. Vă imaginați acum niște versuri despre Igor Dodon, comparat cu un luceafăr sau cu o stea oarecare? E greu de imaginat. Igor este nu mai mult decât eroul unui cântec eroic din folclorul rusesc, intitulat „Cântec despre oastea lui Igor”. Iată de unde se trage Igor Dodon, un individ care nu are nimic comun cu domnitorul Ștefan cel Mare, dar care insistă în van. El vrea să impună grădinițele, școlile, liceele și universitățile să „petreacă activități” despre Ștefan cel Mare, iar el, președintele, și prima doamnă Galina, cu cei trei fii, și Ivan Ceban cu alți doi copii, și Bătrâncea și Bolea, și alții de-alde ei să stea în sală și să aplaude sau să cânte „Când a fost să moară Ștefan”… Ce mai armonie! Ce mai fiesta! Ce mai fericire!
Astăzi, Igor Dodon promovează ideea Anului Ștefan cel Mare, care ar începe pe 2 februarie 2018 cu mai multe evenimente și cu o broșură, după cum a anunțat el la TV, despre viața marelui domnitor. Stau și mă întreb, fără altă replică: oare Dodon știe că despre Ștefan cel Mare s-au scris zeci de mii de pagini și antologică este cartea „Viața lui Ștefan cel Mare” de Nicolae Iorga. Atunci de ce „patrioții” sau neosavanții din R. Moldova ar trebui să scrie și să editeze o „broșură”? Sau poate că, printre altele, vor edifica și un monument al domnitorului pe la Condrița sau Sadova – cine știe ce gânduri luminoase ascunde fruntea marelui „prșîdinte” Dodon? Oricum, sunt sigură că, până la 2 februarie, el va veni și cu alte idei de felul filmelor despre Moldova, create de supușii săi, al anunțării lui Traian Băsescu drept persona non-grata și al atenționării SIS-ului referitor la Centenarul Unirii… Acest biet președinte se zbate ca peștele pe uscat, visând să fie observat, dar în realitate rămâne ceea ce a fost – un Dodon de la Sadova sau, temporar, de la Condrița, unde are un beci, în care-și primește „drugii”.
În ultimul timp, după ce presa a anunțat că „prșîdintele” l-a rugat pe omologul său turc să-l ajute la reparația clădirii Președinției, se spune că a fost aleasă chiar și firma care va efectua lucrările. La prima vedere, lucrurile parcă ar arăta frumos, dar ceva e putred în Danemarca noastră, pentru că toate datoriile ascunse vor trebui restituite și atunci ne vor costa mult mai mult. Nimeni, în afară de Dodon și ortacii săi, nu știe despre ce sumă e vorba, fiindcă ei umblă cu vrabia vopsită și spun că-i papagal. Așa e politica acestui ins și așa suntem noi, cei care uneori îl credem, deși suntem conștienți că greșim.
În anul Ștefan cel Mare, turcii vor veni să ne fericească, reparând Președinția socialistului Dodon Igor. Ce paradox! Statul condus de socialistul numărul unu e un fel de Absurdistan. Și acest lucru este pe cât e de trist, pe atât de adevărat!
Alexandra Tănase
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
