Dosarul Igor Smirnov a fost restabilit după ce TIMPUL s-a interesat de el

Dosarul penal, în care fostul lider separatist Igor Smirnov era acuzat de dezmembrarea teritorială intenționată a RM și care a dispărut din arhiva Procuraturii acum aproape 20 de ani, a fost restabilit. Decizia i-a aparținut lui Andrei Pântea, procurorul care a constatat lipsa dosarului după ce, acum câţiva ani, TIMPUL s-a interesat despre soarta acestuia. În interviul de mai jos, Andrei Pântea se dă cu părerea despre situația actuală din Procuratură, dar și despre unele dosare de rezonanță socială sporită, mediatizate în ultimul timp.

– Dle Pântea, de ce ați fost demis din funcția de prim-adjunct al procurorului general?
– Am fost numit în această funcție prin ordinul procurorului general, pe termen de cinci ani, din data de 1 martie 2010. Şi acum, pur şi simplu mi-a expirat mandatul, pe care mi-am propus să-l sfârşesc cu demnitate şi cred că am reușit.

„Eu îs al lui tata și al lui mama”

– Dacă funcţia de procuror general aparține Partidului Democrat, după repartizarea portofoliilor, încă din 2009, dvs. ați fost propus de PL sau PLDM?
– În carnetul meu de muncă există o singură inscripție: „Procuratura RM”, unde muncesc din 1992. Probabil, faptul că am luat întotdeauna decizii potrivit propriilor mele convingeri și bazate pe buchea legii a şi fost cheia succesului meu, care mi-a permis să-mi închei mandatul. În ultimii ani, au existat tentative de a mă denigra, inclusiv din partea unor judecători de instrucţie, care declarau actele emise de mine drept ilegale, deşi, în situaţii analogice, luau decizii diametral opuse. În recursurile pe care le-am depus în acest sens la CSJ, am demonstrat ferm că judecătorii de instrucţie aici spun laie, iar dincolo – bălaie. Şi nu am fost curtat de personaje politice. Eu îs al lui tata și al lui mama. Dacă aș fi afiliat politic, degeaba m-aș numi procuror.

– Poate de aceea şi procurorul general Corneliu Gurin a fost nevoit să nu vă prelungească mandatul şi să vă transfere la Procuratura Chișinău?
– Decizia nu-mi aparține, eu voi rămâne procuror. Trebuie să facem o distincție între calitatea și funcția de procuror. Calitatea este o vocație, un mod de viață, iar funcția e funcție… Procurorul trebuie să-și facă meseria indiferent de postul pe care îl ocupă.

– Se zice că funcția pe care aţi ocupat-o a fost cedată comuniștilor, după crearea coaliției PLDM-PD…
– Nu știu despre partajarea acestei funcții, dar timpul va arăta. Este decizia celor împuterniciți să decidă. Totuşi, cred că am realizat în această postură lucruri importante, pe care le datorez inclusiv colegilor mei – procurorilor adevărați. Din păcate, avem în sistem și din cei care doar pretind că-s procurori. Mi-aș dori să-mi ia locul un profesionist, indiferent cine îl va propune. Legea cu privire la Procuratură s-a modificat şi prevede că adjuncții procurorului general trebuie să aibă zece ani munciţi în Procuratură. Adică, cineva care a lucrat în anii 1992-2002, după care s-a ocupat de altceva, acum poate să revină ca prim-adjunct. E un fel de paradox.

„Unii citesc CPP de la dreapta la stânga”

– Cine sunt cei care doar pretind că-s procurori şi de ce ei nu sunt excluși din sistem?
– Nu este o întrebare simplă. Există unele cauze și condiții, dar timpul le va rezolva pe toate. Este regretabil, totodată, că unii colaboratori cu experiență nu rezistă condițiilor de activitate, inclusiv anumitor riscuri, și pleacă din sistem. De aceea, în cazul deficiențelor, trebuie să-i oferim fiecăruia o șansă. Procurorii nu-s indivizi separați de lume, ci sunt membri ai societății. Este bine că actualul procuror general are o calitate excepţională – de om, şi înțelege problemele tuturor. Iar deficiențele se înlătură prin comunicare. Mai grav e când nu există comunicare, când unii nu vor să comunice. Dacă citeşte Codul de Procedură Penală de la dreapta la stânga, ce să vorbesc cu el?

– Ce părere aveți despre propunerea PL de a aduce în fruntea Procuraturii Generale un specialist străin?
– Cred că avem și noi procurori demni de a ocupa această funcţie. Poate că această intenţie are anumite subtexte pozitive, dar ea ne trimite la gândul că nici unul din cei peste 700 de procurori din țara noastră nu merită încrederea populaţiei. Ar fi o tragedie națională, de-ar fi așa. Nu este așa. De ce am crescut generaţii de procurori, dacă nu avem încredere în ei?

– Dar ce ar trebui să facem pentru a scoate Procuratura de sub influenţă politică?
– Ce să facem? Evident că este o întrebare cu răspuns. De v-aş răspunde, aş confirma că Procuratura este controlată politic. Dar eu și colegii mei, procurori în sensul adevărat al cuvântului, cu siguranţă nu am fost controlați. În rest, pe cei care cedează în faţa unor ispite ce ţin de carieră, nu-i consider procurori adevăraţi. Acum se propune ca procurorul general să fie numit de către președintele țării, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor. Poate că e bună propunerea, dar eu consider că procurorul general trebuie propus de Adunarea Generală a Procurorilor. Şi atunci, știind că a fost ales de toţi procurorii, lui nu-i va fi frică de nimic. Însă, indiferent de modalitatea alegerii procurorului general, trebuie introduse în lege nişte garanţii, pentru ca acesta să nu poată fi demis când ia decizii neconvenabile pentru cineva.

„Un adjunct la DIP, acuzat de favorizarea grupării criminale Makena”

– Acum un an, spuneaţi că cineva încearcă să vă influenţeze ca să renunţaţi la dosarul penal contra interlopului Makena, care, aflându-se în puşcărie, îi deposedează de bunuri pe alţi deţinuţi. A avut acest dosar vreo finalitate?
– Makena şi oamenii lui sunt criminali, dintre cei care nu a cunoscut lumea şi istoria, fiind condamnați prin sentințe definitive şi irevocabile, ca grupare criminală organizată. În ianuarie 2015, am expediat în judecată şi un dosar în care şeful adjunct al Departamentului Instituții Penitenciare (DIP), Petru Bârcă, este învinuit de favorizarea şi consolidarea pozițiilor criminale ale grupării în 14 penitenciare din RM. Capii acestei grupări nu puteau să activeze în penitenciare, adică în custodia statului, fără a fi tolerați de către unii reprezentanți ai DIP. Respect prezumția nevinovăției şi n-ar fi corect să afirm că Bârcă a comis aceste infracţiuni. Rămâne instanța să decidă. Cauza penală este în derulare și în privinţa altor complici ai grupării.

–          – De ce în dosarul Pădurea Domnească este învinuit doar judecătorul Gheorghe Creţu, iar dnii Zubco şi Pleşca, de pildă, nu sunt  nici bănuiți?
–  Procurorii au susţinut acuzarea de stat și în privinţa funcţionarilor responsabili de organizarea procesului de vânătoare. Fiindcă, de fapt, organizarea și fost unul din factorii care au condiţionat nerespectarea regulilor de securitate şi protecţie, care s-a soldat cu decesul cetăţeanului Paciu. Respectând procedura, noi am disjuns cauza penală în privinţa persoanelor despre care am acumulat probe suficiente. Dar urmărirea penală nu a fost finalizată. În prezent, dnii Zubco şi Pleşca au calitatea procesuală de martori. În lipsă de probe, nu putem trimite pe nimeni în judecată. 

„Morari s-a ocupat de Renato Usatîi”

– Câte dosare penale are Renato Usatîi?
– Nu ştiu. Viorel Morari s-a ocupat de Renato Usatîi. Nu vreau să vorbesc la acest subiect, căci sunt chestiuni de rezonanţă socială sporită, care frământă societatea şi pe care cred că ar fi trebuit să le cunosc. Dar…

– Nu cunoașteți nici despre dosarele contra lui Mihail Amerberg şi Pavel Grigorciuc? Acelaşi Morari spunea că nu are probe convingătoare în privința acestora, dar că i-a plasat în arest preventiv, reieșind din bănuiala rezonabilă că aflarea lor la libertate ar putea genera dezordini în masă…
– Întrebaţi-l pe dl Morari, dacă nivelul său profesionist îi permite să ia asemenea decizii. În mod normal, după ierarhie, ei trebuiau să-mi raporteze despre aceste dosare. Dar, probabil, au considerat că eu nu trebuie să cunosc mai multe. Iată și deficienţa de comunicare, despre care vorbeam mai sus.

– Iar în momentul reținerii lui Corneliu Moraru, un membru al partidului lui Usatîi, soția sa, gravidă, a pierdut copilul. Cine se face vinovat de aceasta?
– Nu este bine, dacă pierderea copilului a fost o consecinţă a zelului de sârguinţă al poliției și Procuraturii. Când se intervine în forţă, se recomandă evitarea situaţiilor de intimidare şi umilinţă, iar etica de procuror propune o comunicare amiabilă în toate cazurile. Îmi pare rău, dacă se admit astfel de situaţii.

„MAI a fost de acord cu propunerea Ninei Ştanski”

– Se știe că dosarul Igor Smirnov, deschis în 1991, a dispărut. De ce Procuratura nu porneşte o cauză penală şi contra altor lideri separatişti?
– Nu ştiu cât de rezonabil ar fi, căci separatiştii ne acuză de incitarea spiritelor şi de blocarea negocierilor „5+2”. Însă, anume noi, procurorii, am avut o poziţie fermă atunci când Nina Ștanski a propus ca Tiraspolul şi Chişinăul să pună pe masă dosarele în care ne acuzăm reciproc şi să le clasăm. MAI a fost de acord şi eu le-am reproșat: „Staţi, oameni, ce-i cu voi? Nu admitem comunicări condiţionate, mai ales din partea unor impostori”. Dar dosarul Smirnov deja există. După ce TIMPUL s-a interesat acum câțiva ani de el, l-am căutat și nu l-am găsit. Și atunci l-am restabilit în măsura în care am putut, folosind copii și alte acte.

– Se lucrează în continuare la acest dosar? Ex-procurorul general Dumitru Postovan spunea că Smirnov a fost amnistiat în 1994.
– Dacă dl Postovan are decizia de amnistiere, să ne-o prezinte. Noi nu avem acest document. Am restabilit dosarul şi lucrăm la el.

– Odată cu încheierea mandatului de prim-adjunct al procurorului general, ce mesaj aveţi pentru colegii dvs. „adevăraţi şi neadevăraţi”?
– Le mulţumesc celor care mi-au fost şi îmi sunt alături, pentru că-şi onorează obligaţiunile cu demnitate. Le mulțumesc și celor care au gândit altfel decât mine, căci m-au călit şi m-au făcut mai puternic. Indiferent ce funcţie voi ocupa, activităţile mele pe anumite dimensiuni vor continua. Iar cei care cred că Pântea a plecat şi ei pot să respire uşurat, revenind la vechile îndeletniciri ilegale, să-şi ia de o grijă. Cei vizaţi vor înţelege despre cine vorbesc.