Am găsit recent un preot din prima categorie și mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta, l-am cunoscut la timpul potrivit. Îi mulțumesc pentru că puțini dintre noi au ocazia să cunoască pe adevărații slujitori ai celui de Sus. Un om cu chip luminos la propriu și la figurat care mereu este gata să îți sară în ajutor, numai să te aducă pe calea ce bună. Un preot pe care cu adevărat îl interesează soarta și mântuirea fiecărui păcătos ce caută pocăință.
Acest preot la finele unei liturghii s-a adresat către enoriași cu întrebarea: „De ce tinerii noștri sunt atât de departe de casa Domnului?”. Vocea unui bătrân, ce a cunoscut nu doar o biserică și nu doar un slujitor, a răspuns fără sfială: „Pentru că sunt puțini ca dumneavoastră părinte, care să le cultive dragostea de biserică și care să le arate cu adevărat cum ar fi trebuit să fie omul Domnului.”
Cu adevărat, mi-am spus eu în gând. Care tânăr în ziua de azi ar mai crede pseudoslujitorilor care au doar înfățișare de preot. Au barbă, cruce la gât veșminte alese cusute cu fir de argint și aur, și nimic mai mult, însă nu au harul dumnezeiesc de a fi gazdă primitoare în casa Tatălui. Parcă ar fi viziri trimiși să strângă tribut, dar cui? Lui Dumnezeu nu îi trebuie nimic din ceea ce cer ei, nici ulei, făină, colaci, nici bani, obiecte ce nu au loc în biserică. Dumnezeu nu are nevoie de obiecte lumești, ci are nevoie de jertfe sufletești, cele materiale nu au adus pe nimeni mai aproape de el.
Anume preoții din categoria a doua îndepărtează lumea, tinerii în special, de casa Domnului. Mulți spun, cred în Dumnezeu, dar nu și în preoți. De aceea, casa Domnului e tot mai goală. Bunătatea e una dintre calități pe care au pierdut-o acești propovăduitori ai cuvântului sfânt. E un bun slujitor preotul care nu cunună fără bani? Nu botează copiii înainte de a fi achitată taxa? Și cel care conduce pe ultimul drum un fost creștin fără ca familia acestuia să pună banii pe masă tot de bunătate dă dovadă? Iar cei care promovează oamenii în politică, domeniu cu totul străin celor sfinte, tot bun este? Au uitat ei ce înseamnă milostenie și bunătate. Acolo unde ochiul dracului e tot mai râvnit, acolo nu mai e loc de calități dumnezeiești.
Este o vorbă din bătrâni: fă cum spune popa nu cum face popa. Acest proverb ne demontează că din toate vremurile au fost preoți și din prima și din a doua categorie, însă acum, avem prea mulți pseudopreoți.
Vă îndemn, dragi preoți, slujitori al Domnului la bunătate, suntem totuși în perioada când trebuie să o arătați din plin. Vă îndemn și mă rog de mă iertați.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
