Dar creaţiile artistei Ecaterina Saviţchi sparg tiparele acestui meşteşug de sezon, plasându-l în dimensiunea atemporală a artei propriu-zise. Cu multă răbdare, tact şi tot atâta meticulozitate, tânăra plasticiană transpune pe suprafaţa oului de struţ o diversitate de elemente picturale, decupate parcă din operele avangardiste ale lui Klimt. Acestea redau motive preluate de pe ţesăturile şi straiele tradiţionale româneşti, elemente celtice şi persane, figuri zoomorfe, antropomorfe şi vegetale de o exuberanţă regală.
 

Procesul de lucru este unul destul de anevoios, poate dura chiar şi o săptămână, în funcţie de complexitatea elementelor de compoziţie. După ce oul de struţ se goleşte de conţinut, acesta se spală şi se pregăteşte pentru încondeiat. Cea mai dificilă etapă este elaborarea conceptului componistic, iar odată ce acesta este stabilit, suprafaţa circulară se creionează cu secţiuni pe care se va aplica ceara caldă cu pigment. Pe liniile deja conturate se trasează stratul negru cu chişiţa, o stinghie de lemn cu vârf de metal ce aşază ceara topită după un anumit tipar. Iar mai apoi se trece la colorarea suprafeţelor şi elementelor. Este important să se ţină cont de simetrie, pentru a conferi un ansamblu cât mai armonios. În cele din urmă, suprafaţa oului este acoperită cu lac, un strat protector ce-i dă un aspect lucios.

Iniţial, tânăra ceramistă picta ornamente tradiţionale din portul popular românesc şi din prosoapele tradiţionale ucrainene, avansând spre ornamente celtice şi persane destul de complicate. Îmi şopteşte însă că nu tot ceea ce este lucrat mult şi încărcat asigură un efect estetic… „Vorba ceea: lucrurile geniale sunt simple. Într-un cuvânt, tactul şi măsura sunt atributele de care mă ghidez mereu”, zice ea.

Un ou – între 500 de lei şi 100 de euro

De regulă, clientela sa rămâne cam aceeaşi – turişti străini, diplomaţi, dar şi alţi iubitorii de frumos. Unii sunt mai pretenţioşi şi îi solicită chiar şi ouă încondeiate cu cristale Swarovski, dar cei mai puţin pretenţioşi aleg să meargă pe mâna artistei. Păcat că cumpărătorii îşi fac apariţia doar în ajunul sărbătorilor pascale sau al unor expoziţii… Gusturile diferă. Majoritatea clienţilor solicită lucrări cu încrustaţii, cu pietricele aplicate şi nuanţe cât mai fosforescente. Moldovenii, de regulă, caută ceva exotic, elemente arabice, celtice, în schimb străinii preferă elementele tradiţionale”, ne explică autoarea, aducându-şi aminte de o întâmplare amuzantă. „Anul trecut, la Noaptea artelor, după ce am stat ceasuri bune fără ca să vând mare lucru, s-a apropiat de taraba mea directorul Institutului Cultural Român Mihai Eminescu, Petre Guran, care a cumpărat cele cinci ouă rămase. După care mi-a povestit câte-n lună şi în stele despre ce vreţi. Este o enciclopedie ambulantă…”.
Preţul unui ou de struţ încondeiat ţine de complexitatea desenului, bijuteria variind între 500 de lei şi 100 de euro. „Unii clienţi mă întreabă după ce criterii stabilesc preţurile, iar eu le răspund: depinde cât mi-e de drag oul. E ca şi în pictură, nu poţi vinde pictura la metrul pătrat…”, explică ceramista.

Singura meşteriţă din Moldova

Povestea ei este una aparte şi a început înainte ca tânăra artistă să intre la Academia de Arte. Era prin 2004, când în ograda părinţilor săi „aterizaseră” câţiva struţi. „Dacă struţii vor face ouă, atunci sunt ale tale…”, îmi spusese taică-meu. Iar o cunoştinţă de-a mea îmi sugera să merg în România la o meşteriţă populară să deprind arta încondeierii ouălor”, îşi aminteşte Ecaterina. Fără a sta pe gânduri, artista luă legătura cu Elena Torac, una dintre cele mai mari meşteriţe în domeniu. Astfel, se pomeni în comuna Brodina din judeţul Suceava, un sat aflat în inima munţilor, unde umbrele caselor le poţi întâlni la distanţe de km. Timp de trei săptămâni, pictoriţa avu parte de cea mai bună instruire, deprinzând o artă puţin cunoscută pe la noi. Astăzi poate afirma cu mândrie că este singura meşteriţă care încondeiază ouă de struţ, participând la diverse expoziţii din R. Moldova şi România.

Deoarece afacerea cu struţi nu s-a dovedit rentabilă pentru gospodăria părinţilor, iar ouăle sunt căutate doar în ajunul sărbătorilor pascale, autoarea a hotărât să schimbe strategia, pregătind ceva inedit. „Iniţial, ne gândeam să facem o mică afacere cu struţii, dar este foarte costisitor să-i întreţii, iar dacă nu le asiguri necesarul de vitamine în alimentaţie, ei nu mai fac ouă. De regulă, o femelă într-un sezon face până la 80 de ouă, ale noastre – doar trei-patru. Ca să nu mai spun că şi carnea de struţ nu prea se cumpără… Costă 300 de lei kg, iar un ou – 20 dolari”, povesteşte Ecaterina. Ea ne asigură însă că nu va abandona încondeiatul, deşi este puţin deranjată atunci când oamenii atribuie oul doar sărbătorilor pascale. „Ouăle care au desenate câte o cruce se pot atribui Paştelui, însă celelalte – nu. De aceea, m-am şi gândit la un alt concept artistic, care va fi complet „dezlegat” de sărbători…”.