Astfel se întâmplă și cu etichetele de pe produsele alimentare care deseori sunt atât de minuscule, încât consumatorul nu reușește să descifreze ce ingrediente conține și care este termenul de valabilitate a produsului. 

Potrivit hotărârii de guvern despre aprobarea Normelor privind etichetarea produselor alimentare din 20 august 2003, toate menţiunile făcute prin etichetare trebuie să fie clare, lizibile şi inteligibile, aşezate într-un loc vizibil pentru consumator în condiţiile normale de cumpărare şi utilizare. Deși normele legale mai spun că prin etichetare trebuie să se asigure furnizarea către consumator a informaţiei necesare, iar aceasta să fie uşor de verificat, astfel încât consumatorul să poată alege produsul alimentar care corespunde exigenţelor lui din punctul de vedere al cerinţelor şi posibilităţilor financiare, precum şi de a cunoaşte eventualele riscuri la care ar putea fi supus, achiziţionând alimentele în cauză, pe rafturile magazinelor noastre adesea găsim produse importate care, în ciuda faptului că au etichete în limba română, nu întrunesc cerințele legislative, sunt extrem de mici și cu greu pot fi descifrate.

„Nici măcar ochelarii nu mă ajută să citesc etichetele”

Pentru a vedea care sunt opiniile cumpărătorilor privind acest fenomen, am dat o raită prin magazinele din capitală. În unul din ele am întâlnit o bătrână care se chinuia să citească ce este scris pe una dintre etichete. Când am întrebat-o ce părere are despre ele, mătușa Ana mi-a spus: „Ceea ce scrie pe aceste hârtiuțe nu am putut citi niciodată. Nici măcar ochelarii nu mă ajută. Se întâmplă că de foarte multe ori nici măcar nepoților mei nu le reușește să citească ceea ce scrie pe ele”.

Și cum mulți dintre consumatori nu izbutesc să facă cunoștință cu informația cu privire la produs, și așa insuficientă, prevederea legală care stipulează că informaţiile înscrise pe etichetă nu trebuie să inducă în eroare consumatorii în privinţa caracteristicilor alimentului şi, în special, a naturii, identităţii, proprietăţilor, compoziţiei, cantităţii, durabilităţii, originii sau provenienţei lui, precum şi a metodelor de fabricaţie sau de producţie rămâne a fi, în multe cazuri, doar pe hârtie, nu și în realitate.

Etichete lipite arbitrar, pe alte informații utile

O altă consumatoare spune că „în ceea ce privește lizibilitatea informației de pe etichetele produselor expuse în magazinele locale, acestea sunt vagi. Eticheta rar conține și denumirea produsului, ceea ce îl face pe consumator să o caute pe spatele ambalajului, care, la rândul său, nu este mereu lizibil, ținând cont că majoritatea produselor de pe piață sunt importate. Atunci când pe versoul ambalajului există și traducerea în română, aceasta este lipită arbitrar, uneori fiind plasată pe o altă informație utilă a produsului”, a remarcat Mihaela Șoimaru.
De asemenea, am asistat la o situație în care eticheta produsului era ruptă, iar când consumatorul s-a adresat către persoana responsabilă de la supermarket pentru a i se oferi informații cu privire la termenul de valabilitate a produsului, angajatul s-a arătat deranjat de „impertinența” cumpărătorului și l-a trimis să-și aleagă alt produs care are etichetă.

Inițiative legislative

Menționăm că în Hotărârea de guvern nr. 996 se mai precizează că pe etichetă sau pe ambalajul alimentelor se înscrie de către producător data durabilităţii minimale, respectiv data până la care acestea îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare.

Solicitat de TIMPUL, Alexandru Cuzimuc, directorul Agenției pentru Protecția Consumatorilor, a declarat că „recent în parlament a fost propusă o inițiativă legislativă care prevede o mărime standard a etichetelor de pe produse”. Nu există siguranța că aceasta va fi aprobată, iar până atunci, consumatorii vor mai fi nevoiți să cumpere cu ochii închiși produse de pe tejghelele magazinelor.

Statistici

În anul 2012, Agenția pentru Protecția Consumatorilor (APC) a depistat peste 300 de cazuri în care marcarea era incompletă, adică fie lipsea un component al produsului, fie nu era indicat importatorul sau producătorul, ori lipseau condițiile de păstrare ale produsului. Totodată, conform datelor APC, doar anul trecut au fost descoperite peste 200 de cazuri în care pe produse lipsea informația în limba română. Mai mult, anul trecut au fost depistate peste 50 de cazuri în care pe produse nu era indicată data fabricării.