Recent (marți, 2 ianuarie), TIMPUL.MD a publicat o Scrisoare deschisă adresată Administrației cinematografelor ”Patria” din partea domnului Marius Lazurca. Domnia sa a ținut să precizeze din capul locului că se adresează ”nu în calitatea oficială”, de ambasador al României, ci în calitate de chișinăuean vremelnic și de client fidel al cinematografelor ”Patria”. Problema ridicată de autor e cea a subtitrării în limba română a filmelor difuzate la Cinematograful ”Patria” și, firește, este importantă nu numai pentru Marius Lazurca, ci și pentru toți vorbitorii de limbă română. Așadar, intervenția dlui Marius Lazurca nu trebuie plasată în alt context decât în cel precizat de domnia sa – protecția consumatorului,fiind vorba de pretențiile unui client față de serviciile prestate de o instituție.

Șelin ”a răspuns” la Scrisoarea deschisă a lui Marius Lazurca, cu o obrăznicie care nu miră pe nimeni fiindcă toți cunosc comportamentul public scandalos și descalificant al acestui afacerist pe care cineva, de undeva încearcă din răsputeri să-l bage în politica de la Chișinău. ”Răspunsul” lui Șelin este o bătaie de joc – el propune ca finanțarea subtitrării filmelor străine să fie asigurată de …statul român. De ce nu de Rusia, ne întrebăm, doar anume Rusia este cea mai ”îngrijorată” de suveranitatea și independența R. Moldova, iar limba este un atribut fundamental al statalității? (Apropo, Șelin are bani ca să cumpăre băutură pentru tinerii ruși, ”apărători ai statalității” de la Bălți, dar pentru subtitrarea filmelor – nu).

Ar fi greșit însă să polemizăm cu Șelin; problema e alta. Să examinăm, punctual, fondul acesteia.

1. Chestiunea dublării sau subtitrării filmelor nu e nouă. Reamintesc cititorilor că acum doi ani ea a fost obiectul unor decizii ale CC al Audiovizualului și al unor promisiuni făcute de factori guvernamentali. Astfel, prin decizia sa din 16 septembrie 2011 respectiva instituție adopta o decizie univocă despre obligativitatea subtitrării în limba română a filmelor strâine și fixa și un ”tremen de pregătire” de 30 de zile, după care trebuia să urmeze sancțiunile… Cu un an înaitea acestei decizii, în ianuarie 2010, ministrul Culturii Focșa promitea că guvernul în 3-4 luni va aproba un regulament prin care va obliga operatorii de cinema să difuzeze filmele în limba română. Iată ce mai promitea Focșa, într-u elan lirico-patriotic: ”prin intermediul acestei măsuri vorbitorii de limba rusă vor avea posibilitatea să însușească limba maternă a pământului unde locuiesc”… Ar fi bine dacă azi ministrul Focșa s-ar interesa dacă măcar șeful Cinematografului ”Patria” a însușit ”limba maternă a pământului unde locuiește”. Apropo, reacția lui Șeliin la această declarație a ministrului Culturii (făcută la PRO TV) a fost năucitoare: ”de ce un agent economic privat trebuie să fie obligat să difuzeze filme cu subtitrare în limba română”? Așadar, în viziunea acestui pretins mare statalist moldovean interesele unui agent economic privat (adică ale sale, personale!) sunt mai presus decât interesele statului, or, funcționarea limbii oficiale a statului este problema statului.

2. Aici am ajuns la miezul problemei: chestiunea subtitrării filmelor ține de funcționarea limbii de stat în spațiul public și, prin urmare, vizează direct securitatea informațională, culturală și lingvistică a statului R. Moldova, iar acestea la rândul lor – suveranitatea și independența acestei țări. Așa stând lucrurile, problema ridicată de Marius Lazurcă nu cu Șelin trebuie discutată, ci cu factorii de decizie ai acestei țări. Din păcate, la acest capitol actuala guvernare nu are cu ce se lăuda. Dimpotrivă, merită cele mai necruțătoare critici. Recomand cititorului articolul din TIMPUL din 17 septembrie 2012, întitulat sugestiv ”Comisia Națională pentru Funcționarea Limbilor rătăcită printre hârțoage”. (Este vorba despre Comisia Națională pentru Funcționarea Limbilor, instituită printr-o hotărâre de Guvern în luna ianuarie 2012, dar nefuncțională până în prezent, întrucât încă nu a fost publicată în Monitorul Oficial). Anume acestei comisii ar trebui să-i revină sarcina să monitorizeze funcționarea limbii oficiale, opinia publică urmând să-i ceara socoteală (și pentru nesubtitrarea filmelor stăine!) acestei comisii guvernamentale, nu businessmen-ului Șelin, care e un dușman declarat al subtitrării în română a filmelor (în aceeași emisiune la PRO TV el declara ”Subtitrarea va alunga 90 din amatorii de filme din sălile de cinema”). Cu Șelin lucrurile sunt clare, nu e clar de ce guvernul nu dă undă verde acestei Comisii…

3. Nu pot să nu invoc aici un punct de vedere formulat de analistul Vladimir Socor, după ce a rupt, pare-se, dulcele concubinaj politic și ideologic cu comuniștii. Articolul poate fi citit pe site Europalibera.org (5 februarie 2010). Socor condamna acea mentalitate (exponent al căreia este Șelin) potrivit căreia ”mediul lingvistic rusesc e mediul primar, iar mediul lingvistic băştinaş – secundar, chiar dacă legislaţia lingvistică şi Constituţia spun altceva”. Și mai departe: ”Este nefirească situaţia în care televiziunea de stat a Rusiei se bucură de drepturi speciale în eterul Republicii Moldova, filmele internaţionale rulează în limba rusă şi posturi de radio locale retransmit masiv în Republica Moldova programe făcute în Rusia, pentru gusturile, preferinţele şi mentalităţile din Rusia”. Dacă pentru cineva de la guvernare Socor (mai) este o autoritate, de ce nu-și apleacă urechea la ceea ce spune?

…Un stat are atâta limbă oficială, câtă suveranitate și independență are, iar minoritățile naționale știu atât limbă de stat câtă vrea acest stat. Asta e problema. Nu Șelin, un șarlatan și speculant politic care face bani pe prostia, lașitatea și lipsa noastră de demnitate. Mai sunt încă naiv și cred că guvernul va reacționa (căci parlamentul nu are cum reacționa – fiind istovit de muncă, a plecat în vacanță).