În Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, cinematografele nu erau doar săli în a căror incintă aveai ocazia să vizualizezi filme sovietice sau importate din America, Europa sau Asia, ci ele formau un cult al zilelor de odihnă, al reuniunilor de familie, al fericirii din ochii copiilor și, totodată, al modernizării societății. În acea perioadă, puțini se gândeau la faptul că filmele erau triate pentru a păstra ideea de perfecțiune a URSS-ului.

Filme în aer liber

Prima proiecție a unei pelicule s-a făcut în incinta actualei clădiri a primăriei, în 1902, însă primul cinema s-a deschis abia peste zece ani și se numea „Orfeum”. În următoarele decenii, arta filmului a început să înflorească, iar cinematografele să se deschidă unul după altul.
Chișinăul avea mai mult cinematografe de vară, însă cele mai populare au fost „1 Mai”, care a fost deschis în 1 mai 1952. Această instituție estivală se afla pe strada Hasdeu. Acum în locul Cinematografului „1 Mai” se află Centrul de Medicină Preventivă.

Un altul, zis Cinematograful de vară de pe „Lenina”, a fost deschis în anii ’45 și se afla în locul actualului Teatru de Operă și Balet. În scuarul din apropiere era situat bustul lui Karl Marx, iar în curte – cel al lui Lenin.

Scânteia anilor ‘70

Cinematograful „Iskra”, iar în ultimele zile de existență „Columna”, a fost deschis în aprilie 1970 cu ocazia a 100 de ani de la nașterea lui Lenin. Cinematograful era foarte apreciat, în special de copii, care se distrau atât vizionând filme, cât și jucând-se la aparatele de joc din hol în baschet și lupta maritimă. Printre primele filme prezentate la acest cinematograf a fost „Curanții din Kremlin”, iar după anii ’90 au început să arate și filme americane.

În prezent, din cinematograful proiectat de R. Bekesevici a rămas doar sala de proiecții, iar holul și celelalte încăperi au fost dărâmate, urmând să fie reconstruit într-un centru comercial.

„Biruința” de pe Eminescu

Construit în prima jumătate a secolului XX și amplasat pe strada Mihailovskaia 55 (actuala Eminescu), la 30 octombrie 1945, cinematograful mai păstra vechea denumire de „Odeon”. În acea zi, printr-o hotărâre a autorităților sovietice, el devine proprietatea rețelei de difuzare orășenești, iar spre sfârșitul anilor ’50, cinematograful a fost reconstruit. Denumirea i-a fost schimbată în „Pobeda” pentru a marca victoria URSS-ului asupra Germaniei și instaurarea forțelor sovietice în Moldova. În curând, însă, denumirea a fost tradusă în „Biruința”.

Cinematograful „Biruința” avea un succes atât de mare printre amatorii de film, încât chiar dacă au fost deschise patru casierii, rândurile de cinefili se întindeau până în stradă. A fost organizată și o casierie aparte pentru lucrătorii emeriți ai URSS-ului. Astfel, ei, prezentând actul necesar, primeau reduceri și locurile cele mai bune în sală. Și copiii din acea perioadă aveau privilegiile lor, ei erau alintați de soții Galina și Leova, care le vindeau înghețată și sucuri.

Acest cinematograf era format din trei săli – albastră, roșie și cea verde de la subsol. După reconstrucție, el a fost redeschis în 1981. Astfel, sala roșie a fost dotată cu tehnică stereo, iar sala verde a fost transformată în cinema pentru copii „Andrieș”, care avea intrarea din spate. În acea perioadă, director era Alexandru Leiderman. Ulterior, „Andrieș” a fost transformat în discoteca „La Victor”, iar în prezent acolo este amplasat un pub specializat în bere germană. În 1992, Cinematograful „Biruința" revine la vechea-i denumire – „Odeon”, iar în prezent are o singură sală de proiecții.

„Moskova” – o curtoazie pentru moscoviți

Cinematograful „Moskova” a fost inaugurat la 29 aprilie 1965. Pe atunci era unul dintre cele mai populare din URSS. În sala ce cuprindea 1000 de locuri aveau loc proiecții panoramice, erau prezentate filme realizate cu trei camere și proiectate pe trei ecrane concomitent pentru a crea senzația de prezență sută la sută în cadrul acțiunii din film.

În orașul Moscova activa deja un mic cinematograf cu numele „Kișiniov”. Astfel, denumirea cinematografului nostru „Moskova” a fost doar un act de complezență pentru „frații” de atunci.

În 1975, cinematograful a găzduit Festivalul de film al tuturor țărilor din URSS, în cadrul căruia au fost proiectate filme ca „Bună ziua, sunt mătușa dumneavoastră!”, „Ei au luptat pentru patrie!” sau „Aventurile lui Buratino”.

În prezent, în sediul „Moskova”, care a fost reconstruit, se află Teatrul „Eugene Ionesco”.

Cinematograful lui Felidiman

Un alt cinema despre care astăzi nu se prea cunoaște este „Chișinău”, iar din 1981 Uniunea Cineaștilor, care încearcă să-i reînvie imaginea, organizând proiecții de filme vechi, clasice. Construit în 1957, avea reputația de elită, sala era împodobită cu draperii bordo și erau instalate scaune din lemn. După reconstrucție, administrația anunța „În cinematograful lui Felidiman s-a încheiat reparația. Invităm proletariatul și beaumonde-ul la film!”.

Chișinăul vechi avea și alte cinematografe, precum „Tkacenko” de la Poșta Veche, „Flacăra” de la Buiucani, cinematograful „de zi” și altele, ale căror clădiri așteaptă să fie revalorificate, la fel ca cinematografia autohtonă care așteaptă cuminte pe rafturile „Moldova-Film”.

(Cinematograful Tkacenko, astăzi)