Educația beată și credinţa afumată

Prietenului meu i-a fost refuzată această petrecere, ba mai mult, a fost privit ca un nebun și un om amoral – adică cum îți închipui tu, domnule, să dai o petrecere în scuarului unui liceu și a Bisericii „Sfânta Teodora de la Sihla”.

Au mai trecut ceva ani de atunci, a apărut între timp și legea antifumat. Duminica trecută, pe 10 iulie, eram cu câțiva prieteni în zona Liceului „Gheorghe Asachi” și căutam o terasă la care să privim finala Campionatului European de Fotbal. Nu prea găsisem locuri nicăieri. Ne ducem la chioșcul din fața liceului să bem o cafea și observăm o terasă în toată legea, chiar în scuarul de care vă vorbeam mai sus. Erau și multe mese libere. Ne-am zis că dă să încercăm, chiar dacă cu siguranță nu se fumează la această terasă (iar noi suntem fumători) și nu se servește alcool. Așa ne gândeam noi, naivii, adică cum naiba să servești alcool pe un scuar care se află între liceu și biserică. Venim și ne așezăm la o masă liberă. Apare rapid și chelnerița: „Bună seara, un meniu, o scrumieră”? O întreb un pic uimit: „Se fumează aici”? „Păi cum să nu se fumeze”, îmi răspunde jucăuș.

Cerem o scrumieră și ne apucăm de fumat în scuarul cu pricina. Peste câteva momente aflu că terasa se numește Scuarul Culturii, iar meniul îmi spune că au vreo 5,6 feluri de bere la dispoziție. Începem să încălcăm legea legal și selectiv, fumăm și bem bere în fața liceului. O fac și tinerii de la celelalte mese. Treptat, Scuarul Culturii este învăluit de un nor gros de fum de țigară și aburi, iar pe fundalul sonor se aud tot mai multe râgâituri lansate de amatorii de cultură și bere. După vreo trei beri îmi dau seama că am nevoie de un veceu și, presupun că această nevoie o simt și ceilalți consumatori de cultură. Chelnerița îmi spune că putem folosi veceul unui local din apropiere, local care pe la 12 noaptea s-a închis, lăsând amatorii de cultură să-și lase berile pe pereții liceului, a bisericii și a tuturor clădirilor din jur. Asta e, mi-am zis, avem o cultură la fel ca și legile, selectivă. Este interzis să fumez și să te piși lângă instituțiile de învățământ – însă există excepții, nu? Este interzis să furi, doar dacă nu ai mandat de deputat și cumetri judecători. Este interzis să omori tinerii în bătaie, doar dacă nu ai epoleți și câteva mii de euro cu care vei măslui justiția. Este interzis să supraviețuiești în această țară, doar dacă nu ești hoț în lege.

Dublele standarde și ipocrizia sunt încă în capul mesei la noi. Sub pretextul tradițiilor religioase îi alcoolizăm pe tineri și îi facem să urască tot ce nu este dogmă. Sub pretextul educației distrugem viitoarele generații din vârstă fragedă, iar sub pretextul constituției și al legilor furăm tot ce a mai rămas de furat din această țară. Și dacă tot mergem pe calea băutului lângă biserici, de ce să nu luăm exemplu de la europeni și să transformăm toate bisericile în baruri, restaurante, biblioteci și alte instituții care ar aduce o utilitate mai mare decât un templu ipocrit în care habotnicii încă mai cred în duhuri, spirite, zei și balauri.

Se pare că secolul XXI a refuzat să vină la noi. Suntem încă în Evul Mediu. Suntem plini de ură, fobii şi ipocrizie. Însă cel mai tare ar trebui să ne temem de noi înşine. Nu musulmanii o să ne distrugă credința ortodoxă, o faceți voi singuri cu mâinile voastre. Nu vă temeți de homosexuali, nu ei o să vă distrugă valorile familiale, o faceți chiar voi alcoolizând o națiune întreagă din băncile de liceu. Nu vă temeți de Mâna Moscovei, Mâna Moldovenilor e cu mult mai distructivă și își face treaba bine mersi. Aşa că cel mai mare duşman al Moldovei rămâne a fi moldoveanul.