Elitele politice bucureştene şi ardelene fac legea bugetului naţional de mai bine de un deceniu în defavoarea Moldovei
De ce vestul României este mai bogat decât estul? Pentru că acolo sunt oameni mai harnici şi respectă munca mai mult, ţi-ar spune orice român. De aia trag investitorii şi apar fabrici, iar şomajul tinde spre zero şi nu au pe cine să angajeze. Plus că ar mai fi o moştenire istorică la mijloc, transmisă printr-o chimie misterioasă, rămasă în minţile şi sufletul oamenilor odată cu arhitectura clădirilor aflate în Piaţa Unirii din Timişoara, Piaţa Sfatului din Braşov şi Piaţa Mare din Sibiu.
Nimic mai fals!
La nivelul valorilor, România este şocant de unitară. Există diferenţe de cel mult câteva procente între regiuni. O spune un ardelean, psihologul clujean Daniel David, autorul cărţii „Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală”. El demontează ideea că ar exista în mentalul colectiv diferenţe fundamentale între regiunile istorice ale ţării. Teoriile identitare şi psihologice, atât de dragi nouă tuturor, sunt bune de aruncat la coş. „Nu – ne spune răspicat Daniel David -, moldovenii nu sunt mai leneşi ori maramureşenii mai harnici. Transilvănenii (Ardeal, Banat, Crişana, Maramureş – 54%) nu par să considere munca mai importantă decât o fac moldovenii (Bucovina, Moldova – 58%) sau cei din Ţara Românească (Muntenia, Oltenia, Dobrogea – 53%); bucureştenii au chiar o proporţie de 60,8%.”
Valorile emancipative sunt şi ele în marja de eroare: ardelenii (0,44), bănăţenii (0,42), maramureşenii (0,38) şi românii din Crişana (0,46) nu par să aibă mai multe valori emancipative (autonomie, egalitate, alegere liberă, vocea ascultată) decât ceilalţi români (media naţională 0,42%), iar sentimentul comunitar nu este mai puternic la aceştia decât în alte provincii româneşti. Pe regiuni istorice, Transilvania (0,42%) este la egalitate cu Ţara Românească (0,42%), şi depăşeşte cu puţin Moldova (0,40%). Campioni la valori emancipative sunt însă bucureştenii cu 0,47%. Nu funcţionează nici mitul superiorităţii bănăţenilor, înscris în media naţională (0,42), arată Cristian David. Şi demonstraţia amănunţită continuă cu valorile transmise copiilor, încrederea în oameni, mândria naţională etc.
Aşadar, istoricii şi, în special, economiştii ar trebui să vadă puţin prin ochii psihologului când caută argumentele subdezvoltării, subînţelese sau explicite, prin stereotipuri culturale sau identitare. Prin urmare, decalajul de dezvoltare est-vest nu se lămureşte printr-o etică diferită a muncii, a autonomiei şi a liberei alegeri. Dacă a căzut şi mitul cu bănăţenii, „fruncea” la acest capitol, cum se explică atunci decalajul în creştere a Moldovei faţă de vest? În nici nu caz plecând de mentalitate şi psihologie.
Ar trebui să căutăm, aşadar, motivele diferenţelor economice regionale şi de dezvoltare în alte două părţi, invocate de noi şi cu alte prilejuri. Rolul geografiei: cei care se află de cealaltă parte a munţilor, spre vest, au o şansă în plus. Se află mai aproape de zonele economiei europene, de căile de transport etc. Cu geografia nu te poţi bate uşor. Dar, treptat, ar putea fi surmontată, prin căi de transport adecvate. Aşa ajungem la motivul doi: politicile de stat care permit direcţionarea unor investiţii ce acordă avantaje competitive unor zone sau regiuni. Cu alte cuvinte, unii sunt ajutaţi să crească, alţii nu. Spre unele regiuni sunt direcţionate mari investiţii în autostrăzi, aeroporturi, altele trebuie să aştepte.
Decriptând analiza lui Daniel David, Moldova nu mai trebuie pusă „în aşteptare” fiindcă „merită” pedepsiţi „leneşii şi beţivii” de aici. Cu aceleaşi investiţii, moldovenii ar produce la fel ca bănăţenii, iar dacă ar avea autostrăzile de acolo, Iaşul şi Bacăul ar avea capacitatea să exporte precum Timişul sau Aradul. Sărăcia Moldovei poate fi redusă prin politici investiţionale similare celor din vestul României.
Ca să înţelegem unde este blocajul, psihologul Daniel David mai trebuie să facă o investigaţie importantă printre elitele politice bucureştene şi ardelene, care fac legea bugetului naţional de mai bine de un deceniu în defavoarea Moldovei: nivelul de egoism. Aici decalajul este flagrant. Să iei, de 20 de ani cel puţin, bani de la contribuabilii din Moldova ca să faci autostrăzi în altă parte, şi să nu le oferi absolut nimic în schimb, nu se mai numeşte deloc „solidaritate” şi nici „interes naţional”. Are de-a face cu o logică cinică, dictată oneros de interesele unor clici de oligarhi şi baroni al căror singur rezultat este şubrezirea unui stat şi frustrarea unei părţi a naţiunii.
Sursa: ziaruldeiasi
