Editorial

Eu despre Șelin nu mai scriu

Un scriitor, un sculptor, un agricultor, un medic ș.a.m.d. nu e obligatoriu să fie rupt din soare, un actor însă trebuie să fie frumos. Așa crede toată lumea: cariera unei artiste depinde de frumusețea ei. La fel se întâmplă și cu un politician; acesta, ca să ajungă sus, trebuie să fie simpatic, carismatic, să aibă acel „vino-încoace” care să-l facă atractiv.

Lumea se uită la politician, vede și înțelege că acesta minte și că e un pic ticălos, dar este atrasă de el ca fluturii noaptea de o sursă de lumină. Lumii îi place că politicianul știe să mintă cu multă eleganță și naturalețe, pentru că un politician atunci e mare și va avea succes când reușește să fie un ticălos simpatic. Lumea nu votează un ticălos antipatic. Când se vede trasă pe sfoară de politicianul carismatic, lumea nu se supără, pentru că astea-s regulile jocului și ea înțelege că asta e plata pentru frumusețea și farmecul politicianului.

Împărtășesc și eu această „ideologie”, de aceea mă simt profund jignit în sentimentele mele de cetățean când văd că se încalcă tradiția și în politică se bagă indivizi care nu au măcar harul de a fi mincinoși simpatici și ticăloși șarmanți. Un exemplu emblematic în acest sens servește „liderul PSD” Șelin, un tip grosolan, agresiv, scandalos, cu mutra veșnic oțărâtă, care, când e invitat pe la vreo televiziune, reușește un singur lucru: să displacă profund și aliaților, și oponenților, și moderatoarelor. Șelin niciodată nu va face carieră politică, el va rămâne în clasa veșnicilor repetenți ai politicii de pe Bâc, fiindcă „farmecul lui personal” îi asigură (cu multă cheltuială, evident!) nu mai mult de un sfert de procent de voturi.

Șelin este și va rămâne și în continuare un nimeni notoriu în politica de la Chișinău. De ce dar scriu despre el? Explic: pentru că vreau să conving lumea să nu mai vorbească despre el. Observ că, de la un timp încoace, unele televiziuni nu pot respira fără el. Îl invită, îi solicită opinia de parcă ar fi un politician serios și cu pondere politică, îl așază în capul mesei și-i anină microfonul sub bărbie ca să debiteze, în limba rusă, aceleași inepții. Nimeni nu se întreabă: dar pe cine reprezintă tovărășelul și al cui punct de vedere îl promovează? Vineri, CEC-ul a invalidat o scamatorie politică cu iz de provocare, numită „referendum de aderare la Uniunea Vamală Euroasiatică”, pusă la cale de acest neogoit Șelin care pe loc a și replicat: în spatele anulării semnăturilor pentru referendum se află Statele Unite ale Americii, conducerea României, dar şi Ghimpu, Filat, Lupu şi Plahotniuc.

Doar aceștia l-au lucrat pe Ciocan de la CEC să invalideze provocarea, se miră lumea? Cel puțin încă două nume i-au scăpat lui Șelin: e vorba de Hitler și Antonescu. Ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns. Dar acesta-i Șelin, un nimeni al politicii moldovene care face atâta… gălăgie, ca o găină care crede că a făcut un asteroid, nu un simplu ou. Acesta nici măcar un simplu ou nu a făcut, pur și simplu cotcodăcește (rusește) precum îi cer patronii… El se dă drept patriot moldovean, dar de fapt, prin tot ce face, el își bate joc de moldoveni.

Dacă și-ar bate joc de noi un politician frumos, șarmant, atrăgător și carismatic, mai treacă-meargă. Asta s-ar înscrie în cutumele obișnuite. Dar așa cum iese? Și ticălos, și urât? Atât. Eu despre Șelin nu mai scriu.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *