Cu toate acestea, există o chestiune în privința căreia Quatremer își lasă șovinismul național și prejudecățile personale să-i umbrească judecata – moartea limbii franceze în instituțiile UE.

Sub imaginea arătătorului Unchiului Sam care ne atenționează că „Vreau să vorbiți engleza”, ultima postare de blog a lui Quatremer acuză Germania, instituțiile UE, țările de limbă engleză și chiar pe oficialii francezi de comiterea unei „purificări lingvistice” care permite ca limba lui Shakespeare s-o strivească pe aceea a lui Moliere.

Monolingvismul impus

La începutul anilor 1990, franceza era, cu siguranță, cea mai importantă limbă la Bruxelles.

Era singura limbă permisă a conferințelor de presă ale Comisiei – destul de ciudat, dar nu prea mulți jurnaliști francezi s-au opus atunci acestui monolingvism impus –, cea mai mare parte a legislației era redactată în franceză, iar fără ea era imposibil să faci afaceri în oraș.
Lărgirea UE cu peste 16 state în care engleza este, în mod curent, cea mai importantă a doua limbă, a înlăturat franceza de pe poziția sa.
De-a lungul unei generații, engleza a devenit lingua franca necontestată a continentului.

Potrivit unui sondaj Eurobarometru din 2012, aceasta este vorbită de 38% din europeni, în comparație cu 12% în cazul limbii franceze și 11% în cazul limbii germane. Un sfert poate citi ziare, poate înțelege știrile TV sau poate comunica online în engleză. Aproximativ 5% pot face aceleași lucruri în franceză. Mai mult de două treimi din respondenți au afirmat că engleza este una din cele mai utile două limbi, în comparație cu 17% pentru germană și 16% pentru franceză.

Așa că pentru prima dată după Imperiul Roman, Europa are acum o limbă în care pot conversa o mare parte din cetățenii săi. Este ceva care merită sărbătorit, iar nu disprețuit. Este un lucru care face călătoriile mai facile, comunicarea mai rapidă și afacerile mai ușoare. Însă mai mult decât orice, le permite europenilor să fie în legătură unii cu alții.

Limbă a trecutului

Nu voi uita niciodată cum am stat pe Podul Charles, cu câteva luni înainte de Revoluția de Catifea din 1989, încercând să vorbesc cu un grup de tineri cehi nemulțumiți.

Cum nu puteam să le vorbesc limba și nici ei pe a mea, ne aflam, pur și simplu, în imposibilitatea de a comunica. Când am vizitat Praga în aceste zile, am observat că aproape toți vorbesc engleza – și destui puțină germană. E un progres. Și e unul din motivele pentru care 69% din europeni consideră că ar trebui să vorbim o limbă comună, potrivit sondajului din 2012.

În termeni europeni, adevărul dur este că franceza e o limbă a trecutului, iar engleza – limba prezentului și a viitorului. Patru din cinci europeni consideră că este important pentru copiii lor să învețe engleza, comparativ cu 20% pentru franceză – mai puțin cu 13% în ultimul deceniu.
Majoritatea tinerilor francezi înțeleg asta, motiv pentru care studenții de la jurnalism cărora le-am predat recent în Lille – în engleză – au înțeles nevoia de a vorbi limba fluent pentru a putea fi reporteri.

Nu este un triumfalism anglo-saxon, de altfel dificil pentru un galez mândru. Și nici un haz de necaz – franceza este, la urma urmei, limba maternă a copiilor mei. Este pur și simplu o realitate europeană a anului 2015.

Ce presupune, deci, acest lucru pentru Uniunea Europeană?

O singură limbă oficială de lucru

În prezent, instituțiile UE au trei limbi de lucru – franceza, germana și engleza – cu interpretarea sau traducerea majorității întrunirilor și documentelor în toate cele 24 de limbi oficiale.

Costul a toate acestea este mai mare de 1 miliard € anual și va crește odată ce UE va avea membri noi. Într-o vreme în care toate guvernele europene fac tăieri de buget dureroase, instituțiile UE ar trebui să procedeze pe potrivă.

În primă instanță, engleza ar trebui să devină singura limbă oficială pentru treburile interne ale UE.

Acest lucru înseamnă să se pună capăt traducerilor sincron de la conferințele de presă, grupurile de lucru și întrunirile comisarilor. Puțini le vor regreta și, în orice caz, e greu de văzut cum poți fi un comisar eficient, un corespondent sau un diplomat la Bruxelles fără să vorbești limba în care comunică majoritatea oamenilor.

Comisia ar putea economisi bani – și copaci – prin reducerea numărului de 2.3 milioane de pagini pe care le traduce anual. Propunerile legislative și legislația UE ar trebui să mai fie traduse, desigur, în toate limbile oficiale. Oare ar trebui să se întâmple asta cu fiecare document de discuție, video de la Europarl TV, carte de umor pentru copii neînsemnată și raport Eurobarometru?

Majoritatea europenilor consideră că nu, mai mult de jumătate admițând că instituțiile UE ar trebui să adopte o limbă comună atunci când comunică cu cetățenii.

Avantaj nedrept

Quatremer crede că engleza îi avantajează pe vorbitorii nativi în mod nedrept.

Dacă i-ar fi avantajat, ar fi fost mai mulți funcționari britanici sau francezi în instituțiile UE, iar cel mai popular blogger din domeniul UE ar fi avut un nume precum John Fourseas. Nici engleza proastă nu este cauza textelor chinuite care vin de la Comisie.

Englezii nativi sunt suficient de capabili să producă galimatii birocratice în propria lor limbă.

În fine, nu există nicio probă că limba franceză – sau oricare alta – este afectată în vreun fel pentru că francezii vorbesc tot mai mult și mai mult engleza. Așa cum a spus-o președintele german Joachim Gauck acum doi ani, este perfect posibil să fii în favoarea multilingvismului și pentru engleză ca limbă comună a UE. Dacă șeful de stat german poate susține acest lucru, de ce nu o poate face și un jurnalist francez liber-cugetător?

Gareth Harding este Managing Director al Clear Europe, o companie de comunicare. Acesta conduce, de asemenea, the Missouri School of Journalism’s Brussels Programme.
 
Sursa: euobserver.com