Convinsă că acest echilibru o poate face fericită, a decis să ofere şansa căutării şi altor oameni. Şi a creat Centrul sportiv şi de frumuseţe „Wellness Land”, în fiecare element din care se simte mâna directoarei sale, Evelina Sterea.
– Dragă Evelina, ce înseamnă „Wellness Land”? Este acesta, într-adevăr, un tărâm al stării de bine, dacă ar fi să traducem denumirea din engleză?
– Noi îi zicem Centru de fitness, alţii îi zic sală de shaping sau de aerobică. Eu însă cred că titulatura e cel mai puţin importantă – contează rezultatul: să fii sănătos, să arăţi bine şi să te simţi bine. Sigur, „Wellness Land” e mai mult decât o simplă sală de sport. Situat în centrul oraşului, cu săli largi şi luminoase, echipat cu cele mai moderne aparate sportive, centrul nostru şi-a propus ca, prin spectrul larg de servicii oferite, să fie un tărâm special, de unde oamenii ies mai sănătoşi, mai bine dispuşi şi mai plini de armonie.
– Cum apare o asemenea idee? Dintr-o cercetare de piaţă, dintr-un hobby sau, poate, dintr-un capriciu care, treptat, se transformă în afacere?
– Eu am pornit de la un hobby, căruia i s-a alăturat o idee de afacere. Căci, nu poţi porni o afacere fără să existe pasiune pentru ceea ce ţi-ai pus în gând, dar şi fără anumite calcule economice. Iar când reuşeşti să testezi viitoarea afacere pe propria piele – ceea ce făceam eu cu sportul – e cu atât mai bine.
– Să înţelegem că, pentru a crea un centru de fitness, trebuie să faci sport?
– Nu este obligatoriu, dar nici nu este interzis. Eu aş trişa, dacă aş spune că am iubit sportul dintotdeauna. Dimpotrivă, în şcoală uram orele de educaţia fizică. Probabil, din cauza condiţiilor în care se ţineau acestea – cu utilaje învechite şi plicticoase, cu săli de sport prăfuite şi friguroase, cu normative de cele mai multe ori lipsite de sens. Sportul trebuie să fie o plăcere şi să fie orientat spre sănătate, nu spre normative. Performanţa e pentru profesionişti.
– Cum se transformă sportul în plăcere? Convingeţi-mă să vin la voi!
– Cred că acest lucru se întâmplă, dacă antrenamentele sunt interesante. Tocmai de aceea, centrele de fitness oferă, astăzi, o gamă extrem de diversă de activităţi: de la sală de forţă la dansuri sau antrenamente în grup. Dacă găseşti „cheia” pentru fiecare om, atunci sportul nu va fi o corvoadă sau o pedeapsă pentru el. Acest lucru nu este o „misiune imposibilă” – dovadă şi evoluţia noastră în cei opt ani de când suntem pe piaţă, şi faptul că prietenii noştri devin tot mai mulţi, indiferent de vârstă sau de preocupările sociale. Tot mai multă lume înţelege că mişcarea o ajută şi în viaţă, şi în muncă.
– Cât de adevărată este percepţia – sau, poate, preconcepţia – că, în Moldova, a merge la sală este o chestie de lux?
– Nu e adevărat, au trecut acele timpuri. Astăzi poţi găsi oferte pentru orice buzunar. Noi, bunăoară, oferim abonamente individuale, pentru întreaga familie şi corporative, care înseamnă acces la sala de forţă sau cea cardio, sau accesul la peste 15 tipuri de antrenamente în grup şi la saună infraroşie. De fapt, avem totul, cu excepţia piscinei, care necesită o altă infrastructură. În schimb, suplimentar la serviciile-standard incluse în abonament, doritorii îşi pot alege un antrenor personal, pot merge la solar şi la masaj, iar la ieşire pot să se coafeze la salonul de frumuseţe ori să bea un suc la fintess bar.
– Cum se produce comunicarea cu cei care vă deschid uşa? Cine sunt ei?
– Regula numărul unu e să fim binevoitori şi să oferim servicii de calitate! Şi se pare că această regulă funcţionează perfect, căci, dacă, acum câţiva ani, la noi veneau preponderent tineri, sportul fiind mai mult o modă şi un element al statutului social, astăzi avem clienţi de toate vârstele. Şi asta ne bucură.
– Cine sunt mai perseverenţi şi mai consecvenţi – femeile sau bărbaţii?
– Bărbaţii. Ei, dacă se apucă de sport, o fac cu îndârjire şi chiar cu un soi de încăpăţânare. Femeile îşi găsesc mai des scuze să chiulească – probabil, pentru că au mai multe de făcut decât bărbaţii. Acelaşi soţ, casă, copiii… Însă, chiar dacă lipsa de timp e o realitate, ea este şi un tertip – oricine poate găsi o oră-două, de trei ori pe săptămână, pentru a avea grijă de sine. Mai bine găteşti mai puţin sau laşi curăţenia pe duminică. În acest caz, ar trebui să luăm exemplu de la bărbaţi. Ei nu caută scuze, ci merg la sport şi gata!
– Dvs. reuşiţi să faceţi faţă provocărilor care stau în faţa femeii moderne?
– De la caz la caz. De aceea, mă străduiesc să văd care-mi sunt priorităţile şi să las pentru mâine ceea ce nu este important astăzi. Şi nu mă simt vinovată! Astfel, dacă nu am timp de bucătărie, gătesc ceva foarte simplu şi rapid – o salată cu carne la grătar, de exemplu. Sunt convinsă: alimentaţia sănătoasă nu trebuie să fie ceva ocazional – în funcţie de evenimentul pe care-l ai peste două zile sau de antrenamentul de diseară -, ci un mod permanent de viaţă.
– S-au emancipat femeile noastre?
– Cred că da. Sigur că da! Mai puţin bărbaţii… dar asta e o altă temă.
– Managementul unui centru de fitness e similar cu al oricărei alte firme?
– Şi da, şi nu. La început a fost foarte greu, petreceam aici mai toată ziua. Dar este un efort absolut necesar, atunci când vrei să pui un lucru pe roate. Acum, am o echipă de profesionişti, care ştiu că vor asigura funcţionarea „mecanismului” de la şapte dimineaţă până spre miezul nopţii, indiferent dacă este sau ba şeful prin preajmă. Evident că nu s-a întâmplat nimic de la sine, că oamenii care n-au făcut faţă criteriilor sau care nu s-au conformat regulilor au trebuit să plece. Chiar dacă unora le-am dat şi a doua şansă…
– Apropo de aceasta, la câte şanse avem dreptul în viaţă?
– Nu mă apuc să fac statistici, dar, din păcate, oamenii nu se prea schimbă şi nu-i prea salvează faptul că le dai şanse. Cred că e o chestie ce ţine de şcolile pe care le-au făcut, dar mai ales de cei şapte ani de acasă. Poţi transforma un începător într-un profesionist, dar cei şapte ani de acasă ori sunt, ori nu.
– Unde se „plămădesc” profesioniştii din domeniul vostru?
– Majoritatea antrenorilor de la „Wellness Land” au absolvit Universitatea de Educaţie Fizică şi Sport. Apoi, merg la stagii peste hotare, participă la work-shop-uri organizate de specialişti invitaţi în Moldova. Este un domeniu în care permanent apare ceva nou şi procesul de autoinstruire este continuu.
– Un antrenor trebuie să fie dur?
– Experienţa mi-a arătat că antrenorii consideraţi mai „duri” au şi rezultate mai bune, şi sunt mai solicitaţi. Se explică, probabil, prin faptul că oamenii, aşa cum spuneam mai devreme, sunt maeştri în a-şi găsi diverse justificări. Când te aşteaptă antrenorul, însă, apare responsabilitatea. E ca şi în cazul profesorilor cărora – deşi pe moment ne deranjează faptul că sunt mai severi – ulterior le suntem recunoscători pentru că au insistat să ne pună la treabă.
– Cine sunt mai solicitaţi – antrenorii sau antrenoarele?
– Nu există preferinţe, dar am remarcat o tendinţă – bărbaţii nu prea acceptă antrenoare. Cred că, în interiorul lor, ei nu doresc să fie dirijaţi de o femeie.
– Aţi întâlnit clienţi care exagerează în dorinţa de a fi perfecţi?
– Există câte un personaj mai „exotic”, dar aici nu ne putem implica. Putem veni cu un sfat, bineînţeles, dar fiecare decide pentru sine dacă vrea să fie exagerat de slabă, dacă vrea să aibă muşchi de revistă sau dacă îşi schimbă săptămânal culoarea părului. Cert e că oamenii noştri, în ultimii ani, sunt mult mai atenţi faţă de felul în care arată. Dar desigur că e loc de mai bine – kilogramele în plus nu înfrumuseţează pe nimeni… Să nu fim snobi şi să nu alergăm după parametri – parametrii nu te fac fericită. Totul vine din interior, iar conceptul de welness tocmai asta şi presupune – echilibru dintre exterior şi interior. Există şi bisturiul, ştiu, dar intervenţia chirurgicală nu-ţi va aduce acei hormon ai fericirii pe care – e demonstrat ştiinţific, apropo! – ţi-i oferă exerciţiile fizice. Iar starea de bine fizică o generează şi pe cea spirituală.
– Din ce constă viaţa dvs. în afara Centrului „Wellness Land”?
– Ca orice femeie, şi eu mă plâng pe lipsa de timp. Totuşi, mă mobilizeze să merg la antrenamente dimineaţa, astfel încât restul zilei să-mi fie liber. Mă străduiesc să mă dedic şi familiei, să fac temele cu fiul Cătălin, de nouă ani. Profit de orice ocazie pentru a călători. Dar nu fac shopping-turism – din fericire, shoppingul e doar o necesitate pentru mine, nu şi un mod de viaţă.
– Vă mulţumim pentru interviu şi vă dorim călătorii cât mai… echilibrate!
Sursa: Timpul. Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
