Conform raportului Kroll, volumul creditelor (plus dobânzile aferente) presupuse a fi frauduloase se ridică la 18 miliarde de lei, iar ingineriile financiare efectuate la aceste trei bănci au avut drept scop extragerea frauduloasă a lichidităților din băncile respective. Trebuie să remarcăm totuși că această criză de la BEM, BS și UB nu a reușit să devină și o criză a întregului sistem bancar.
Criza de la BEM, BS și UB a avut loc ca urmare a 5 factori fundamentali: (1) reacția întârziată și insuficientă din partea BNM și a altor instituții relevante; (2) schimbări obscure în structura acționariatelor BEM, BS și UB; (3) încălcarea principiilor fundamentale de guvernanță corporativă la băncile vizate; (4) sporirea artificială a capacității de creditare ale BEM, BS și UB și nu în ultimul rând (5) administrarea defectuoasă de la BEM de până la criză.
Criza de la cele 3 bănci nu ar fi fost posibilă dacă instituțiile responsabile de stabilitatea financiară din țară ar fi acționat prompt și eficient, în condițiile în care BNM, Consiliul Suprem de Securitate, Ministerul Finanțelor erau familiarizate cu tranzacțiile care aveau loc la aceste trei instituții.
În același timp, schimbările obscure în structura acționariatelor BEM, BS și UB au fost posibile deoarece legislația nu prevede restricții pentru achiziționarea acțiunilor băncilor comerciale din contul împrumuturilor din partea companiilor off-shore.
De asemenea, management-ul fraudulos de la cele trei bănci a fost posibil din cauza ineficienței mijloacelor de penalizare a persoanelor cu funcții-cheie din aceste bănci. Asta deși în 2014 au fost introduse în Codul Penal unele prevederi privind gestiunea defectuoasă sau frauduloasă a băncii, și alte încălcări specifice sistemului bancar. Totuși, penalitățile rămân destul de blânde în raport cu magnitudinea delapidărilor care pot avea loc.
În urma aceste analize, autorii analizei – Adrian Lupușor, Vladislav Gribincea și Alexei Buzu vin cu următoarele recomandări:
Eliminarea oricărei posibilități prin care companiile off-shore să poată interacționa cu băncile comerciale, prin interzicerea deținerii acțiunilor bancare de către companiile respective, a achiziționării acțiunilor bancare din contul împrumuturilor de la companiile off-shore, gajării acțiunilor bancare companiilor off-shore etc.;
Elaborarea unor mecanisme legale care ar identifica mai eficient acțiunile concertate a acționarilor;
Asigurarea independenței profesionale și protecției personale a funcționarilor BNM care sunt responsabili de actul de regulator, pentru a-și putea exercita eficient atribuțiile;
Fortificarea independenței BNM pentru a preveni imixtiunile politicului în activitatea băncii. Acest lucru trebuie efectuat prin eliminarea posibilității judecătoriilor de a suspenda deciziile BNM – lucru care în primul rând care contravine bunelor practici internaționale, dar și care creează premise pentru imixtiuni din afară în vederea blocării activității de reglementare;
Efectuarea periodică a auditului extern la BNM, care ar oferi o analiză independentă și nepărtinitoare privind eficiența activităților de reglementare bancară;
Eficientizarea comunicării dintre principalele instituții responsabile de stabilitatea financiară a țării: BNM, CNPF, Ministerul Finanțelor, Comitetului Naționale pentru Stabilitate Financiară și Consiliul Suprem de Securitate. Toate aceste instituții trebuie să asigure schimbul operativ de informații în mod regulat, să se întrunească mai des și să împărtășească o viziune integrată privind securitatea financiară a țării.
sursa: timpul.md
