Femeile mironosițe

Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor (…)". (Marcu 15, 43-47; 16, 1-8)

Acest episod este relatat cu mici diferențe de la un evanghelist la altul. La Marcu, în continuarea celor de sus se spune că femeile s-au temut să spună cuiva (Marcu 16, 8). Matei spune că femeile „au alergat repede să dea de veste ucenicilor" (Matei 28, 8). Luca spune că „au povestit tot celor unsprezece" (Luca 24, 9). Chiar și la Ioan spune că Maria Magdalena a alergat la Petru și la Ioan să le spună. În Evanghelia după Marcu, începând cu versetul 16 e menționat că Maria Magdalena a dat de știre apostolilor.

Diferențele mărunte care apar se explică foarte simplu. Cei care mărturisesc pentru noi învierea (adică cei patru evangheliști), nu au fost martorii ei decât după ce vestea se răspândise prin femei. Ele au fost primii martori și primii mărturisitori ai învierii Domnului. Dacă urmărim relatările răstignirii Domnului, vedem că și martorii morții Lui tot ele au fost. Apostolii, cum se spune la Ioan, au fugit și s-au ascuns și stăteau încuiați de frica iudeilor care căutau să pună mâna pe ei (Ioan 20; 19). Singurul prezent la răstignire a fost evanghelistul Ioan, considerat multă vreme apostolul Ioan, fiul lui Zevedeu. Însă, așa cum reiese din textul biblic, se vede că era un ucenic de-al Domnului cu mare influență în Ierusalim și nu putea fi fiul pescarului Zevedeu, care nu avea de unde să cunoască oamenii puternici din Ierusalim. Fiindcă stă scris: „ucenicul acesta era cunoscut de marele preot" și a vorbit cu portărița să îl lase pe Petru înăuntru (18, 15-16) în seara în care L-au judecat pe Iisus.

E și un tâlc teologic în faptul că femeile sunt primii martori ai învierii. Pentru că nici Iisus nu S-a înălțat la rai până nu S-a pogorât la iad. Nu este înviere fără răstignire. Și nu putem învia lumii veșnice până nu murim pentru această lume. Martorii patimilor, răstignirii și îngropării Domnului, au fost și martorii învierii.

Prin faptul că au fost trimise de îngeri și de Iisus Hristos să vestească apostolilor învierea, ele devin și apostoli, deoarece cuvântul „apostol" înseamnă „trimis". E potrivit deci să vedem cât de mare a fost cinstea de care s-au învrednicit femeile mironosițe. Și să ținem minte că ele, alături de Maica Domnului, Fecioara Maria, căreia i se acordă în biserică cea mai mare cinste dată vreunui om, sunt dovada clară că în Hristos și în Împărăția Lui nu există diferențe între bărbat și femeie. Deosebirea ține doar de slujire. Dacă un fiu slujește la câmp, iar altul în casă, nu înseamnă că unul e discriminat, ci că fiecare se ocupă de slujirea care i-a fost dată. Dacă preotul a fost chemat să fie preot al jertfei la liturghie, femeia a rămas pe mai departe preot al vieții prin nașterea de prunci.