Festivalul de la Chişinău, o frumoasă provocare

Creaţie a formidabilului Alexandru Grecu (Artist al Poporului, regizor de top, ctitorul şi directorul „Satiricus”-ului, preşedintele UNITEM-ului), Festivalul, desfăşurat pe durata ultimelor şapte zile din Florar, a reprezentat o sărbătoare a dramaturgilor basarabeni, dar şi un profund motiv de meditaţie pentru viaţa teatrală din România. Nu doar din punct de vedere cantitativ: 16 piese basarabene prezente în Concurs (de 11 autori, printre care şi două doamne, Irina Nechit şi Mihaela Perciun), 8 montate în teatre din Moldova, 4 în România (la Botoşani, Cluj, Giurgiu şi Iaşi). Nu doar comedii, drame, dar şi două spectacole pentru copii, unul de revistă, altul de savuroase scheciuri TV. Producţii diverse ca gen, formă, stil, limbaj scenic, cele mai multe cu un mesaj clar. Această a doua ediţie a „Festivalului Internaţional al dramaturgiei naţionale” din Moldova a oferit un exemplu rar al generozităţii regizorilor faţă de textele autohtone. Montate nu din obligaţie de serviciu (cum se întâmplă, dacă se întâmplă, în România!), ci cu fervoare, cele 16 spectacole montate de 12 regizori (11 basarabeni!) au oferit în majoritatea cazurilor adevărate creaţii artistice. S-a impus teatrul-manifest, protest, teatrul politic, matur şi curajos („Țara asta a uitat de noi…”, „Made in Moldova”, „Cu bunelul, ce facem?”, toate de Constantin Cheianu, „Coridorul morţii”, de Irina Nechit), dar şi teatrul de metaforă („Fotografii cu clovni invizibili”, „Tangoul de Adio”, de Val Butnaru, „Pomul vieţii”, de Dumitru Matcovschi), comedia bine articulată, de mare haz contemporan („Ultimul Șuţţo”, de Dumitru Crudu, „Eu pentru cine votez?”, de Val Butnaru), satira politică („Primul moldovean în cosmos”, de Nicolae Negru), fascinaţia teatrului pentru copii („Floarea fericirii”, de Adrian Graur, „Cobora un căţeluş din cer”, de Iulian Filip) şi altele.

…În privinţa participării române la Festivalul dramaturgiei basarabene contemporane, ea a fost una de ţinută. Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani a prezentat un excelent spectacol („Ultimul Șuţţo”, în regia valorosului Alexandru Vasilachi din Chişinău); Teatrul „Tudor Vianu” din Giurgiu s-a impus printr-un spectacol de mare sensibilitate artistică („Tangoul de Adio”, montat de eruditul Emil Gaju, profesor universitar moldav); „Ateneu Tătăraşi” din Iaşi a oferit un dinamic spectacol despre vis şi dezumanizare („În container”, de Constantin Cheianu, în direcţia de scenă a modernului Radu Ghilaş, basarabean şi el), iar Ingrit Robu şi Alexandru Arion, din Cluj, au prezentat, pe cont propriu, metafora scenică („Fotografii cu clovni invizibili”). În Juriul de cinci membrii, doi români, iar invitat de onoare- Teatrul Nottara, cu „Piaţa Vladimir”, montată de basarabeanul Petru Hadârcă, jucată minunat de Luminiţa Gheorgiu şi Emil Hossu. Ca Gala să-şi coboare ultima cortină peste un alt spectacol în afara concursului, „Cerere în căsătorie”, din perioada tânără a lui Cehov, ultima creaţia a acestui frumos nebun din Templul Thaliei, Alexandru Grecu…

…Dincolo de toate, Festivalul de la Chişinău înseamnă o necesară provocare pentru toate teatrele din România. Dar şi pentru dramaturgii basarabeni, obligaţi să se ridice la altitudinea estetică a regizorilor care le-au potenţat de minune textele aflate în concurs.

*O primă variantă a acestui text a fost publicat în revista „Taifasuri” din Bucureşti, joi 2 iunie.

Mircea M. IONESCU (dramaturg din România)