Sava a fost concediat în noiembrie 2012, după ce o televiziune a făcut un reportaj în biroul său de serviciu, în care se arăta cum arhitectul i-a servit pe jurnaliști cu câte 50 grame de votcă. În următoarele zile, toate site-urile au preluat „bomba”, Chirtoacă s-a arătat foarte bucuros de isprava acestora și toată lumea s-a distrat, făcând bancuri pe seama „bețivanului Sava”.
Dar de ce bea omul ziua în amiaza mare la locul de muncă? Deși știa prea bine răspunsul la această întrebare, televiziunea respectivă l-a ascuns cu rea-intenție. Deoarece, dacă dădea explicațiile cuvenite, omul cu microfonul ar fi ieșit în fața țării nu ca un jurnalist, ci ca un derbedeu sau, ca să vorbim mai metaforic, ca un adevărat cârlan…
Nu sunt nici rudă, nici prieten cu Sava și, de-aș zice că am vorbit cu el de vreo două ori, aș exagera. M-a făcut să scriu despre el doar răspunsul la întrebarea de mai sus, pe care l-am aflat și care m-a lăsat perplex. Răspunsul, din păcate, demască atitudinea mizerabilă a unor angajați ai mass-media față de meseria de jurnalist. În acea zi, s-au împlinit 40 de zile de la înmormântarea mamei lui Sava. Da, nici un eveniment, oricât de sfâșietor ar fi, nu permite funcționarilor să consume alcool la serviciu, dar să nu uităm că și funcționarii sunt oameni, nu roboți, nici cârlani. Iată cum își amintește de acea zi însuși Sava: „Când au intrat băieții cu camera, am vrut să-mi împărtășesc cu ei durerea și le-am turnat câte un pic dintr-o sticluță mică, în amintirea mămicăi. Atunci inima îmi plângea și cârlanul lor nu mă interesa deloc. Mi-a părut că-s oameni buni, că au mame și suflete… Dar ei, văzându-mă că-s un nenorocit, și-au bătut joc de mine”.
Oricine dintre noi greșește și nimeni nu știe ce ne pregătește ziua de mâine. Dacă, Doamne ferește, tipul cu microfonul, care speră că e jurnalist, sau eu, sau dvs., am nimeri în aceeași jenantă situație, ar trebui să fim condamnați, demiși și luați în zeflemea? N-aș crede. Dar atunci de ce procedăm așa față de alții? Nici nu știi cum, într-o neașteptată zi, dle Ghimpu, toate aerele noastre de inși bengoși și serioși se pot spulbera cât ai clipi din ochi în fața unei boli, de exemplu. Și nici praful să nu se aleagă din noi… De aceea, v-aș ruga mult să ostoiți măcar puțin bucuria lui Chirtoacă în legătură cu reportajul despre Sava și să-i lămuriți că cei care l-au umplut de atâta fericire nu prea înțeleg, de fapt, cu ce se mănâncă bunul-simț, etica și, în general, meseria de jurnalist.
Și sfătuiți-l cel puțin pe Dorin ca, din spirit creștinesc, să primească înapoi omul la lucru. Noi nu vom mai ciocni pahare, ci vom turna jos barem câte o picătură pentru odihna sufletului răposatei… Să-i fie țărâna ușoară…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
