Patru decrete publicate la sfârșitul lunii septembrie au oficializat limitele exterioare ale platoului continental francez în largul insulelor Martinica și Guadelupa (Antile), Guyanei, al Insulele Kerguelen (Atlanticul de Sud) și Noii Caledonii (Pacificul de Sud).
Zonele extinse acoperă o suprafață de 423.000 de km2 în largul Insulelor Kerguelen, 76.000 de km2 în largul Noii Caledonii, 72.000 de km2 în largul Guyanei și 8.000 de km2 în largul insulelor Martinica și Guadelupe.
Grație teritoriilor sale de peste mări, Franța poate revendica locul al doilea la nivel mondial ca putere maritimă, după Statele Unite, cu 11 de milioane de km2 de zonă economică exclusivă (ZEE).
Publicarea acestor texte urmează după recomandările Comisiei privind limitele platoului continental (CLPC), un organism instituit prin Convenția ONU cu privire la dreptul mării (1982).
Această convenție, cunoscută sub numele de Convenția de la Montego Bay (Jamaica), permite țărilor riverane să-și extindă platoul continental până la o distanță de 200 de mile (aproximativ 370 km) dincolo de zona lor economică exclusivă — până la o limită de 350 de mile — dacă demonstrează că teritoriul lor terestru se extinde pe fundul oceanelor.
Drepturile unui stat în această zonă nu se exercită, totuși, decât asupra solului și subsolului marin și nu asupra coloanei de apă, care rămâne un domeniu internațional.
Unele țări au început să desfășoare campanii de explorare în aceste zone, dar niciuna nu este în prezent în măsură să exploateze bogățiile care ar putea fi acolo (hidrocarburi, noduli polimetalici, resurse biologice sau pământuri rare).
Posibilitatea oferită statelor de a accede la resurse naturale din solul și subsolul mării trezește dorințe. Dar "a pune piciorul în apă este de multe ori de zece ori mai scump decât a rămâne pe uscat", a declarat Antoine Rabain, specialist în economie maritimă la Indicta, divizia de consultanță și studii strategice a firmei de expertiză Mprime Energy.
În pofida acestui obstacol, "aproape toate piețele economiei maritime sunt în creștere, un fenomen destul de inedit în contextul economic actual", a adăugat el.
Franța a investit 25 de milioane de euro din 2003 pentru a-și extinde platoul continental, un buget "printre cele mai mici dintre principalele țări maritime", observă totuși Walter Roest, membru al CLPC și fost responsabil la Institutul francez de cercetare pentru exploatarea mării (Ifremer), care citează bugete de 100 de milioane de euro pentru Danemarca, 10 pentru Canada, 200 pentru Rusia și chiar 750 pentru Japonia.
CLPC urmează să se pronunțe și asupra cererilor referitoare la alte teritorii franceze, între care insula La Reunion din Oceanul Indian, insulele Wallis și Futuna în Pacific sau Saint Pierre și Miquelon din Atlantic, la est de Canada. Un dosar va fi depus și cu privire la Polinezia Franceză.
Dacă toate cererile depuse de Franța vor fi validate, domeniul maritim sub jurisdicție franceză ar putea crește cu cel "puțin un milion de km2", asigură Benedict Loubrieu, cercetător la Ifremer.
CLPC a validat până în prezent proiectele de extindere pentru circa 20 de țări din întreaga lume, dar numai cinci, între care Franța, Filipine, Mexic și Australia — care au câștigat două milioane de km2 — au fixat oficial noile limite.
Sursa: Agerpres
