În urma multiplelor scrisori din partea populației, care semnalau dezmățul total pus la cale de puterea sovietică, în iarna-primăvara anului 1945, comitetul central al partidului comunist din RSSM și-a trimis inspectori prin toate localitățile dintre Prut și Nistru. Aceștia toți au revenit cu informații înfiorătoare, secretizate pe atunci. Citindu-le însă astăzi, nu putem să nu ne întrebăm cum o țară zidită din sânge a fost în stare să se proclame drept una „a muncitorilor și țăranilor”.

O echipă de inspectori din secția cunoscutului Nicolai Șciolokov, condusă de un oarecare Filipov, s-a deplasat în zona de sud a RSS Moldovenească, vizitând raioanele Comrat, Taraclia, Căinari, Vulcănești, Cimișlia și altele. În raportul prezentat, se vorbește despre mobilizarea bărbaților pe front și a altor persoane, de toate vârstele, la munci forțate pe tot teritoriul URSS, precum și despre strângerea impozitelor în natură de la țărani. În esență, acest sinistru document descria batjocura, jafurile, maltratările și omorurile, săvârșite asupra unor oamenii nevinovați.

Cum s-a pierdut vinul lui Șandra Ivan Alexeevici

Iată doar câteva cazuri. În martie 1945, prin stația de cale ferată Căinari, a trecut o garnitură de tren încărcată cu tancuri ale armatei roșii. Cât timp au staționat acolo, ostașii sovietici și-au dat jos armele de pe umăr și s-au apucat să pieptene gospodăriile din preajmă. Luau tot ce găseau, mai ales vinul din beciurile țăranilor, cu care și-au umplut toate vasele din dotare, și violau femeile care le ieșeau în cale. Apoi au tăbărât la punctul de colectare a impozitelor sub formă de produse agricole. Aici, amenințând cu moartea oamenii pe care i-au surprins la fața locului, i-au forțat să le încarce în tren vreo trei tone de porumb. Au luat și vreo nouăzeci de saci noi, chiar dacă erau goi… Trezindu-se nu numai victime, dar și hamali ai propriilor jefuitori, unii țărani s-au revoltat și au cerut pâinea înapoi. Drept răspuns, „eliberatorii” au tras în ei. Șapte oameni au murit pe loc, alții fiind răniți. Raportul informează că, după acest caz, se auzea tot mai des din gura locuitorilor satelor vecine: „Cu românii a fost mai bine. Ei n-au omorât pe nimeni prin părțile noastre”.

O altă unitate militară sovietică, batalionul autonom de artilerie nr. 214, care de asemenea s-a oprit la Căinari, a torturat băștinașii necontenit și a furat tot ce a putut: vin, animale, păsări etc., se precizează în același raport. Pe cetățeanul Ermoclear l-au bătut cu patul armei și l-au lăsat fără 1600 de ruble și șase kilograme de carne, pe care omul le păstra pentru necesitățile familiei. De la Negroi G. G., au confiscat două oi. O altă oaie au furat-o din ocolul lui Culesco M. I. În casa lui Nester F. S., au scos covoarele de pe pereți, au golit sunducele de haine și le-au rupt oasele, prin bătaie, tuturor membrilor familiei. Soldaţii au intrat şi în casa cetățeanului Țurcan, care trăia singur într-o odăiţă, și i-au luat tot ce avea. Iar în beciul lui Șandra Ivan Alexeevici, „eliberatorii” au pilit cât a încăput în ei, apoi au tras cu armele în singurul butoi în care a mai rămas vin, până când toată licoarea s-a scurs pe jos.

Kendeghelean a stat patru zile fără mâncare și apă

Inspectorii relatau şi despre debandada creată de lucrătorii comisariatului militar raional Comrat. Cu alte cuvinte, aceștia erau „apărătorii locali”. De exemplu, ofițerul Marinușkin s-a deplasat inopinat în satul Chirsova, unde a început să controleze documentele oamenilor. Cei care nu aveau acte erau bocăniți cu pumnii sau cu patul armei, fiind amenințați cu următoarele cuvinte: „Am să vă trimit pe toți în Siberia, paraziților!”.

Alți comisari militari din Comrat au ajuns nepoftiți în gospodăria lui Grigori Kendeghelean. I-au luat bietului țăran toate hainele și încălțămintea din casă, inclusiv cele femeiești. Nevasta victimei s-a revoltat, dar mai bine ar fi tăcut… După ce au luat-o la pumni, militarii sovietici i-au arestat soțul, pe care l-au ținut închis patru zile, fără mâncare și apă.

În afară de aceasta, comisarii roșii din Comrat au impus populației amenzi nefondate. Pentru că au întârziat să se prezinte la muncă sau la cătănie, acelaşi Marinușkin i-a amendat samavolnic cu 200-300 de ruble pe mai mulți cetățeni, cărora le-au însuşit banii. Printre aceştia se numără şi găgăuzii Cara V. I., Cojohar I. A., Bolgar V. C., Kiselev I. P., Ghercioglo G. C., Greicean I. F., Topal V. şi alţii.

După asemenea întâmplări, găgăuzii se plângeau unii altora de comportamentul sovieticilor. Îşi spuneau deja deschis că „așa o armată poate doar să jefuiască, nu să elibereze” și că „românii n-au jefuit și n-au ucis niciun găgăuz, pe când sovieticii o fac la tot pasul”. Însă aceștia toți au fost arestați.

Dementul cu nuiaua

Raportul inspectorilor, nominalizați mai sus, mai arată că primarul sovietic al satului Feștelița din raionul Căușeni, un oarecare Muntean, instituit în această funcție de către militarii sovietici, fără acordul băștinașilor, a crezut că este „trimisul lui Dumnezeu”. Umbla prin sat cu o nuia și-i bătea pe toți pe care-i vedea, dar, în mod special, pe țăranii care nu aveau din ce să-și plătească impozitele în natură. Într-o zi, Muntean l-a chemat la „selsoviet” (primărie sovietică – n.a.) pe cetățeanul Andrei Ceban, pe care l-a pocnit de mai multe ori cu arma. Odată ce l-a doborât la podea, a continuat să-i bată cu nuiaua sa. Când pătimitul a început să strige deznădăjduit, așa-zisul primar l-a ridicat, continuând să-l mardească. Apoi l-a închis în beciul „selsovietului” pentru câteva ore, după care l-a chemat iarăși, ștergându-și de sărmanul om și pumnii, și picioarele și adăugând la toate nuiaua, până când lui Ceban a început a-i curgă sânge din urechi.

În altă zi, același Muntean, intrând în ograda gospodarului Duca, a întors totul cu picioarele în sus, căutând, din spusele sale, grâne. Pentru că n-a găsit ce căuta, a furat trei pielicele de oi, niște hamuri pentru căruță și patru mosoare de suveică. Pe urmă l-a arestat pe stăpânul casei și pe băiețelul acestuia de numai 12 ani, pe care i-a condus, sub țeava armei, până la „selsoviet”. Dementul i-a legat copilului mâinile cu sârmă.

Munteanu a comis și alte crime în satul său, fapt pentru care mai mult de 20 de țărani au scris plângeri prin diferite instanțe, accentuând printre altele că nebunul „este mai rău decât orice jandarm român”.

În ciuda tuturor fărădelegilor la care recurgeau, sovieticii aveau grijă să intensifice teroarea psihologică și propaganda în rândul mulțimii, pentru a implanta în mințile oamenilor ideea că regimul lor este blând și eliberator. Iar ca să prindă minciuna mai bine, ei au inventat bizara poveste cu „jandarmul român cel rău”, pe care politicienii mediocri și iresponsabili o vehiculează până în zilele noastre… Aceștia însă mai pot fi crezuți doar de către cetățenii limitați intelectual, pentru că astăzi arhivele s-au deschis și întregul tablou al atrocităților sovietice ne stă în față.

(Va urma)

Gheorghe Mârzencu