Cu mulţi ani înainte de căderea Uniunii Sovietice, Constantin Tănase a publicat la Chişinău o serie de articole în care demasca falsa teorie moldovenistă şi fantezia limbii moldoveneşti. În epoca de reforme declanşată de Mihail Gorbaciov s-a reuşit la Chişinău renunţarea la teoria limbii moldoveneşti separată de limba română – fundamentul teoriei sovietice care urmărea construirea unei identităţi etnice moldoveneşti separate de cea românească. Deşi lingviştii sovietici din afara Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti respingeau ideea existenţei unei limbi moldoveneşti, la Chişinău afirmarea limbii române era pasibilă de pedeapsă. La începutul anului 1988 apăreau la Chişinău mai multe articole care zguduiau din temelii teoria moldovenistă.
Problema terminologiei
La 25 februarie 1988, Constantin Tănase (pe atunci secretar ştiinţific al Comisiei pentru terminologia ştiinţifico-tehnică de pe lângă Academia de Ştiinţe) publica în Literatura şi Arta un articol intitulat ”Terminologia moldovenească între realitate şi ficţiune”. În acest articol Constantin Tănase sublinia marginalizarea limbii autohtonilor: ”Cât priveşte funcţiile limbii moldoveneşti în sfera ştiinţei, administraţiei, vieţii social-politice ele sunt limitate, dacă nu chiar cu totul amputate. În mod real funcţionează doar terminologia acelor ştiinţe care se predau în învăţământul mediu, mediu de specialitate şi superior. Dintre acestea fac parte disciplinele filologice şi parţial cele social-politice, fizico-matematice şi chimice. În restul sistemelor terminologice limba moldovenească practic nu funcţionează”.
Efectele acestei situaţii erau descrise astfel: ”Astăzi s-a ajuns în situaţia când doi intelectuali moldoveni, specialişti chiar în acelaşi domeniu al ştiinţei sau tehnicii şi chiar fiind bine intenţionaţi nu pot comunica între ei moldoveneşte, acceptând drept limbă de comunicare pe cea rusă, dacă nu vor să recurgă la un amestec de gramatică moldovenească şi termeni ruseşti deformaţi”. Termenul de limbă moldovenească avea să fie repudiat în curând de Constantin Tănase, primul pas fiind constatarea că limba autohtonilor din Basarabia era adusă într-o situaţie de marginalizare extremă.
Limba moldovenească nu există
În luna iulie 1988 Constantin Tănase publica alături de Vasile Bahnaru în revista Nistru un articol care combătea argumentul principal al teoriei existenţei independete a limbii moldoveneşti.
Cei doi autori contraziceau faptul că prin utilizarea denumirii de moldoveni şi limbă moldovenească s-ar fi ajuns la o separare de termeni român şi limba română. Vasile Bahnaru şi Constantin Tănase arătau în articolul lor că încă din vechime termenii român şi limba română erau folosiţi în sens sinonim cu moldovean şi limbă moldovenească. Constantin Tănase avea să semneze împreună cu Vasile Bahnaru un alt articol apărut în luna august în Literatura şi Arta în care era susţinută introducerea alfabetului latin în Chişinău, alfabetul chirilic fiind apreciat drept ”o haină de împrumut rău adaptată limbii noastre”.
Carieră în jurnalism
Constantin Tănase a fost între anii 1991-1993 deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, fiind unul din semnatarii Declaraţiei de independenţă a Republicii Moldova. Între anii 1994-1996 a fost director al „Centrului naţional de terminologie”, unde a iniţiat şi realizat un vast program de editare a dicţionarelor de terminologie şi s-a ocupat de punerea în circulaţie în limba română a documentaţiei oficiale, actelor de identitate etc. În anul 1996 a fost consilier al preşedintelui Mircea Snegur, iar între 1997-2001 a fost redactor-şef adjunct, redactor-şef şi director al ziarului FLUX. Pe 14 septembrie 2001 a lansat ziarul Timpul de dimineaţă. Eu nu aş sta o oră la acest ziar şi nu aş face ceea ce fac, dacă nu aş crede în destinul comun al românilor de pe cele două maluri ale Prutului. Nu ştiu prin ce formule concrete se va realiza acest ideal. Dar cred. E o credinţă a mea pe care n-o negociez cu nimeni şi la care nu renunţ .
sursa: adevarul.ro
