Cultură

Gheorghe Bâlici – un epigramist cu limba… brici

Solicitat să ne spună cum de i-a reușit acest lucru, Gheorghe Bâlici ne-a relatat următoarele: „Sunt îndrăgostit de epigramă și umor în general încă de pe băncile școlii. Prima epigramă am publicat-o în gazeta de perete pe când eram elev în clasa a IX-a și se intitula „Măgarul la oglinda apei”: „Privindu-se cu îngâmfare,/ Măgarul zise ofensat./ Cine-o mai fi și boul care/ Privește-n sus așa holbat?”. Ca unui începător, mi-au scris numele dedesubt. Un coleg, umorist și el, a răspuns pe loc la întrebare: „Gheorghe Bâlici, cine să mai fie?”.

Absolvent al Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova (1985) și al Academiei de Administrare Publică (2002), Gheorghe Bâlici a lucrat profesor de română la Colegiul de medicină din Tighina, apoi la Ungheni. În prezent e funcționar public la Primăria municipiului Chișinău. În această funcție are o misiune grea de tot. La depunerile de flori, el merge cu coșul de flori înaintea primarului. Edilul e cel care îi îndreaptă panglica tricoloră, îl mai netezește, după ce Gheorghe depune florile în fața monumentului lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Odată, Dorin Chirtoacă l-a rugat să-i dedice o epigramă. I-a răspuns că vrea să mai lucreze la primărie și se teme. Apoi, după ce a făcut explicația cu coșul de flori, a recitat și epigrama: „Vor trece anii iar și iar,/ Și o să-și amintească moșul,/ De-un oarecare dom’ primar,/ Ce-i aranja lui Bâlici coșul”. De 13 ani, Gheorghe Bâlici tot merge înaintea primarului. Într-o zi, o bătrânică din satul lui natal (Hiliuți, raionul Râșcani) chiar l-a întrebat: „Măi Gheorghiță, da’ ce lucrezi tu la primărie că mergi înaintea primarului?”.

O epigramă i-a dedicat-o și primarului anterior, Serafim Urecheanu, care e născut pe 2 februarie, iar Gheorghe Bâlici – pe 3 februarie: „Născut în viforosul făurar,/ O spun aicea, chiar de-o pot păți;/ Ajuns-ați dumneavoastră dom’ primar,/ Că eu m-am reținut exact c-o zi”. Urecheanu, când a auzit-o, a râs cu poftă și i-a spus că nu avea pe atunci telefon mobil ca să îl sune să se grăbească.

„Numele Bâlici nu mai poate fi confundat cu al altcuiva sau cu altceva. E renume în epigrama românească. Este un epigramist de originalitate plină de prospețime și expunere măiestrită, ironist cu limba… brici”, remarca, pe bună dreptate, scriitorul umorist Efim Tarlapan. A debutat cu placheta de versuri „Floare de inimă” (1991). A editat cărțile de epigramă „Contra bolilor de râs” (2001), „Epigrama de dimineață” (2003), „Cu limba de un hexametru” (2008), „Coșul minim de râs” (2009). În 2010 i se conferă titlul onorific „Maestru al literaturii”. Are un sac de premii adunate la mai multe festivaluri de satiră și umor de pe ambele maluri ale Prutului. Este directorul Festivalului internațional de epigramă și fabulă „Donici – cuib de-nțelepciune”, care se desfășoară de ani buni la Chișinău.

De ce scriu aceste lucruri? Pentru că Gheorghe Bâlici a împlinit ieri 50 de ani. Cu această ocazie, TIMPUL îi dorește mult-multă sănătate și la mulți-mulți ani! La aceste felicitări se alătură maestrul Vasile Iovu, membrii Fundației „Draghiștea”: Nicolae Schițco, Tudor Țopa, Victor Ladaniuc, Aurel Groza și Alexandru Ganenco. Sănătate și ani mulți își dorește și omagiatul, pe care l-am sunat ieri. El ne-a răspuns printr-o epigramă, pe care și-a dedicat-o – „Eu și nemurirea”: „Vor unii nemurirea, dacă mor,/ Iar de ea, cât pot, mă tot feresc,/ Că decât mort ajuns nemuritor/ Mai bine muritor, să mai trăiesc!”.

Publicăm mai jos câteva epigrame de-ale autorului:

Din memoria hârtiei

Ca lemn, cu „drujbă” ori secure,
Mă taie prostul din pădure
Şi mă omoară, ca hârtie,
Cu pixul prostul care scrie…

Unei tinere frumoase

Chiar dacă ţie într-o zi
Ţi-ar face curte vreun bădiţă,
Modest cum sunt, m-aş mulţumi
Să-mi laşi doar locul de portiţă…

Comparaţie caniculară

În ţara noastră geto-dacă,
Mimând sublimul şi eternul,
E drept că vara ne dezbracă,
Dar nu cum şi-a permis guvernul!…

Ultimul discurs

Preabuni prieteni, voi surori şi fraţi,
La-nmormântarea mea ce aţi venit,
Cu lauda, vă rog, să încetaţi,
Că-i despre tot ce nu am reuşit!…

Epigramiştii clasici către posteritatea epigramatică

Oricât aţi fi de optimişti,
De mândri şi de importanţi,
În rai primesc epigramişti,
Nu fel de fel de premianţi…

Atenţionare

Iar bea chefliul vin cu gheaţă,
Neobservând doar cei miopi
Cum treazul, supărat pe viaţă,
Se duce-acasă dând în gropi…

Puteţi urmări ştirile Timpul.md şi pe Facebook!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.