Graficianul din Tiraspol luptă pentru cetățenia română

„Tânărul Stanislav se foloseşte de linie ca să contureze datele fizionomice, dar, în acelaşi timp, să creeze şi iluzia de turbion, de mişcare centrifugă a chipului. Lucrările sale nu sunt doar o demonstrație de desen rafinat și viguros, ci vehicule ale unui dramatism existențial”, comentează scriitorul Robert Șerban.

„Bunicul îmi făcea jucării din lemn”

Stanislav s-a născut la Tiraspol și a plecat din Moldova la vârsta de șapte ani. Din copilăria petrecută în țara natală i-au rămas doar frânturi de amintiri. „Îmi aduc aminte când bunicul meu îmi făcea jucării din lemn, săbii, cuțite, pistoale – cioplea în lemn cu un cuțit micuț, stând pe treptele casei cu o batistă udă pusă pe cap și își făcea câte o țigară din ziare și tutun uscat”, povestește Stanislav. În perioada războiului din ’92, el și soră-sa au fost duși de către mama lor la țară, în satul Mălăiești, iar având numai patru ani își aduce aminte doar „cum trăgeau cu tunurile și vibrau geamurile casei”.

Au plecat împreună cu mama, fratele mai mic și sora mai mare în România în 1995, după ce, în ’93, părinții lor au divorțat. În Tiraspol a revenit în 2006, când a încercat să-și aducă actele în regulă. Tot atunci l-a revăzut pe tatăl său, Leonid, pentru a doua oară. „Numai că nu mai aveam trei-patru ani, ci 18 și pentru mine nu a fost ceva emoționant, nu simțeam nimic pentru el, din păcate…”, povestește Stanislav.

CNP-ul fals „repară” greșeli din trecut

La Bârlad a trecut prin școala primară, gimnaziu și liceu și tot aici a început șirul de greșeli birocratice care acum stau în calea lui Stanislav. La școală l-au înregistrat ca fiind cetățean român născut la Tiraspol. Apoi în clasa a XII-a în Liceul Pedagogic „Al. Vlahuță” (cu profil de arte) s-a autosesizat poliția județeană de la Biroul de Imigrări și i-au spus că se află ilegal în România. Cu toate astea, datorită faptului că era elev în țară, nu aveau dreptul să-l expulzeze. La examenul de bacalaureat, administrația liceului a încercat să-i falsifice CNP-ul, sub pretextul că astfel repară greșeala din trecut, însă la insistența băiatului, CNP-ul a fost corectat astfel încât pe diplomă să figureze Stanislav, și nu altcineva. După ce a trecut examenul de bacalaureat cu brio, cei de la Biroul de Imigrări i-au pus ștampila cu interdicția de a reveni în România, timp de șase luni.

O mână de prieteni – ca o familie

„Am avut șase luni la dispoziție ca să mă gândesc bine unde îmi doresc să continui ceea ce fac. I-am spus mamei că vreau în Timișoara, mi-a răspuns că nu își permite și, dacă totuși vreau să plec, atunci trebuie să mă descurc singur. Am respectat ce mi-a spus, am făcut rost de bani și am plecat”, mărturisește Stanislav. Astfel, până a expirat perioada de interdicție, locuind în cel mai apropiat sat de vama Leușeni, a desenat ca să-și poată strânge banii necesari pentru a merge la facultate. Când a revenit în România, și-a vândut lucrările și a decis să plece cât mai departe și să ajungă într-o lume unde „se fac mai puține greșeli din urma cărora trebuie să suferi”. Timișoara a fost locul unde i-a fost oferită libertatea de a se exprima, de a-și susține părerea și unde a găsit oameni care apreciază ceea ce face.

Aici a urmat Facultatea de Arte și Design, iar în prezent face masteratul cu specializare în grafică. Pe tot parcursul studiilor a fost bursier. „Ca un student obișnuit, când e bine, când e mai puțin bine. Uneori vând lucrări. Am promis că nu îmi mai bat joc de munca mea și așa voi face și, desigur, am o mână de prieteni aici pe care îi consider ca o familie. M-au ajutat în ceea ce am făcut până acum și le mulțumesc pentru tot”, spune Stanislav.

Fără mamă…

Cu cinci luni în urmă, Stanislav împreună cu frățiorul Edi, care are 14 ani și sora lor mai mare, Victoria, care s-a stabilit cu familia sa în Anglia, au rămas fără mamă. Ea s-a îmbolnăvit de cancer și a decedat de curând. „Au fost momente grele… Acum vreau doar să ajung în Bârlad, să îmi revăd fratele, pentru că stă la niște vecini și simt că nu îi place și trebuie să fac ceva pentru el. După ce rezolv cu Edi, voi pleca pe o perioadă scurtă să adun toate actele necesare pentru cetățenia română”, se destăinuiește tânărul.
În prezent, Stanislav se află într-o luptă cu timpul, căci fiind în anul doi de master, permisul de ședere îi expiră într-un an, astfel trebuie să grăbească procesul de perfectare a actelor pentru a obține cetățenia română și a putea rămâne alături de fratele său.

„715108 de linii” pentru cetățenia română

Luând în considerare situația în care se află Stanislav și frățiorul său, plus aprecierea și susținerea de care se bucură în Timișoara, colegii şi prietenii săi au organizat expoziţia „715108 de linii”, într-o librărie din Timişoara, unde au fost expuse creațiile lui Stanislav Cebanenco. Au adunat bani pentru a înrăma lucrările, au convins câțiva sponsori să organizeze un mic bufet după vernisaj, iar până la urmă au avut foarte mulți vizitatori care au venit să-l aplaude pe Stanislav, care este foarte timid şi modest. Prima sa expoziție personală a fost organizată nu doar pentru a-i face publice lucrările, ci și pentru a aduna, din vânzarea lor, suma necesară de bani, pentru ca artistul să poată călători până în Moldova și înapoi, și într-un final să depună toate actele necesare pentru obținerea cetățeniei române.