Grecia incapabilă să plătească

Asfixiată de o recesiune mai severă decât se credea şi influenţată de economia neagră, ţara pare a fi inexorabil destinată falimentului.

Scena se petrece la Hidra, o insulă din golful Saronic, la două ore de vapor de Pireu, frecventată de înalta societate grecească, inclusiv primul ministru Giorgios Papandreu. La finalul unei cine într-o tavernă celebră care reunise, în timpul lunii august, vreo zece comeseni, patroana aduce nota: 150 de euro. Scrisă de mână, adică neînregistrată. Putem plăti cu carte de credit? Nici vorbă, nu există terminal. Va fi deci în lichid. Nu e nevoie să fi înţelept pentru a pricepe că taverna lucrează esenţial la negru şi că scapă astfel de impozite.

Taverna este departe de a fi o excepţie. Toate restaurantele, dar şi cafenelele de pe insulă înşeală fiscul pe faţă, ca şi pensiunile nedeclarate care dublează capacitatea hotelieră a Hidrei. Astfel, o clădire bine situată propune şapte camere la minim 50 de euro, plătite cu banii jos şi fără factură. Dacă socotim patru luni de sezon turistic, un câştig de 42 000 de euro pentru proprietar (minus cheltuielile de întreţinere) exoneraţi de impozit. Cafenelele şi întreprinzătorii nu rămân mai prejos. Doar la Hidra dispar de sub nasul fiscului astfel mai multe milioane de euro. Cei care-şi plătesc impozitele, ca hotelurile oficiale, au dezagreabila senzaţie de a trece drept "papagali", mai ales decând a crescut presiunea fiscală.

Biserica şi societăţile de armament sunt scutite de impozit

Însă totuşi, denunţurile rămân rare (18 500 de denunţuri în 2010 contra a 4500 în 2009). Toată lumea ştie şi că majoritatea inspectorilor fiscului sunt corupţi şi vor închide ochii în schimbul unui "fakelaki", "un plic". Sigur, se constată şi progrese pe ici colo, o ruptură de cele două secole de fraudă masivă, cum există pe insula ioniană Leucade, unde majoritatea tavernelor disribuie atestaţii fiscale corecte. Dar ele rămân o excepţie: restaurante, taxiuri, cafenele, întreprinzători, economia clandestină este peste tot iar fructele sale sunt vizibile (maşini de lux, construcţii noi, vapoare etc.). Ea reprezintă încă, potrivit estimărilor, între 30 şi 40 % din economia grecească, fără a mai socoti Biserica şi societăţile de armament care sunt scutite legal de impozit.

La doi ani de la izbucnirea crizei, Grecia tot nu pare să-şi fi însuşit imensitatea gravităţii şi a eforturilor pe care va trebui să le facă pentru a evita falimentul: mai mult de 160 % din PIB – 360 de miliarde de euro – de datorie publică, un deficit 2011 care va depăşi 7.5 % din PIB speraţi deoarece este deja de 14.69 de miliarde de euro la 1 iulie, pentru un obiectiv anual care era de 16.68 de miliarde… Evident, au fost votate reforme, dar ele sunt prea puţin sau deloc aplicate. Misiunea "troicii" (Comisie, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional), care tocmai a ajuns la Atena pentru a evalua progresele făcute înainte de a-i vărsa o nouă tranşă de ajutor, nu va putea decât să constate că Grecia este versiuna modernă a butoiului Danaidelor: a cere noi reduceri bugetare nu serveşte practic la nimic atât timp cât statul nu este capabil să funcţioneze. "Crezusem că Grecia este o ţară normală, am gresit, se recunoaşte deja la Paris. Problema sa nu se va rezolva într-un an-doi. Trebuie să o ajutăm să construiască un stat care să funcţioneze şi asta va lua timp, ceea ce ne obligă să o menţinem în afara pieţelor până atunci".

Grecia, o datorie în afara oricărui control

Noua Comisie de control a bugetului, compusă din personalităţi independente, a estimat de altfe, miercuri, că datoria era de acum înainte "în afara oricărui control". Recesiunea economică explică parţial acest derapaj incontrolat: fără îndoială – 4.5 % în 2005 contra -3.5 % aşteptaţi, fie -10 % în trei ani. Însă mai multe ţări europene au cunoscut o recesiune şi mai puternică (-10.5 % în 2010 în Letonia) fără a se afla în situaţia Greciei.

Negare: Atena plăteşte mai ales absenţa de stat, aşa cum o recunoaşte Comisia de control al bugetului:"Este clar că problema acestei ţări nu este doar volumul datoriei sale publice, ci şi incapacitatea de a conslida gestiunea bugetară actuală. În ciuda gigantescului efort de ajustare bugetară, nu a fost degajat nici un excedent primar şi, dimpotrivă, deficitul primar s-a adâncit".

Comisia arată cu degetul mai ales incapacitatea de luptă împotriva fraudei fiscale. În loc să atace în sfârşit problema incompetenţei şi a corupţiei serviciilor sale, ministrul grec de Finanţe, Evangelos Venizelos, s-a mulţumit, în cea mai pură tradiţie a negării locale, să publice un comunicat care califică acest raport ca fiind "o gafă". Nimic de mirare, deci, ca mai multe ţări, printre care Finlanda, Germania, Austria, Olanda şi Slovacia, să fie trase de urechi pentru a participa la noul ajutor financiar convenit în timpul summit-ului din 21 iulie. Căci Grecia pare să fie un caz particular: Irlanda, de exemplu, şi ea sub perfuzie financiară, este pe cale să se redreseze accelerat. Deci problema se pune efectiv de acum înainte: cum va putea oare Atena să evite falimentul?

CONTRA ARGUMENT

Nu, grecii nu sunt leneşi

"Datorăm Cretei începutul aventurii europene, datorăm Greciei aproape totul", asigură Liviu Antonesei în Adevărul. "Nu poţi afirma că grecii îşi merită soarta, nici să-i trimiţi dracului, judecăţile globale despre popoare sunt întotdeauna jignitoare", consideră scriitorul român, care consideră că a califica grecii ca fiind leneşi este "o jignire inutilă: bătrânii de şaptezeci de ani făcând cărăuşie pentru turişti, cu măgăruşii lor, pe pantele abrupte din Portul Santorini, ţăranul grec se chinuieşte cu viile şi măslinii pe piatra platoului Lassithi, prăvăliile se închid după miezul nopţii şi în nicio tavernă nu se pun scaunele pe mese înainte de plecarea ultimului client…".

Problema grecilor nu este frica de muncă ci rigoarea fiscală, remarcă Liviu Antonesei. Mai mult, ajutorul vărsat Greciei nu este "un ban dat degeaba ci împrumuturi. Mai multe generaţii de greci vor munci pentru a plăti datoria. Când mă gândesc la bunurile culturale furate de aici de unii dintre creditorii de azi, mi se pare nedrept, dar aşa e viaţa. Ca să nu mai spun cât de datoare e Greciei întreaga civilizaţie europeană".

Sursa: presseurop.eu