Poetul Andrei Lupan a scris despre acesta următoarele versuri: „A pornit Kotovski tânăr,/ Ca un şoim răzbunător. / Toţi boierii şi stăpânii/ Tremurau în cuibul lor”. Mesajul acestor rânduri exprimă filozofia criminală a luptei de clasă. Astăzi ar fi cel puţin straniu să-l aperi pe „eroul Kotovski”, care lua de la cei bogaţi şi dădea la cei săraci… Apropo, D. Diacov a simţit pe pielea lui acţiunile legendarului general Alexei, acest Kotovski al lui Lucinschi, care-i teroriza familia… În acest context, mă gândesc cum s-ar simţi D. Diacov, care nu e un om chiar sărac, dacă într-o seară s-ar pomeni în locuinţa sa cu Kotovski şi camarazii săi care, punându-i pistolul la frunte, i-ar cere ceva lucruri, bijuterii şi bani pentru a le împărţi la cei săraci?… Dar cum s-ar simţi unii dintre colegii săi de partid (şi de Alianţă!) dacă ar trebui să primească vizita nocturnă a lui Kotovski? Nu ar „tremura în cuibul lor”? Aşadar, ce apără şi pe cine apără D. Diacov?
