Guvernul democratic condamnă deportările

Oamenii au venit din toate colţurile republicii, fie organizat, cu autocare şi microbuze, fie cu maşini particulare. Printre ei – şi familia Mârzenco din Tătăreşti, Străşeni. Gheorghe Mârzenco, fost prezentator la „Mesager”, în anii ’90, a găsit recent dosarele membrilor familiei sale la Securitate şi a reconstituit istoria ei tragică. A adus la miting o bună parte din neamuri, mai mult de zece persoane, şi i-a adunat în jurul unui stand pe care l-a pus lângă scenă. Tuturor le povestea despre ce a însemnat comunismul pentru această familie. Lângă boxe, un bătrân în baston asculta concentrat ce spun vorbitorii. Purta ie naţională, pălărie de paie şi avea agăţată la piept o fotografie din dosarul personal păstrat la arhiva MAI, de pe când avea 13 ani. Acum are 83 de ani şi aude mai greu, dar spune că este optimist, iar asta l-a ajutat să treacă prin viaţă. Ion Burduja a fost deportat împreună cu părinţii, care erau învăţători în s. Donici, jud. Orhei. Mama lui era însărcinată şi a născut în drum spre Omsk, numai că surioara nu a supravieţuit calvarului din vagoanele pentru vite. Ajunşi acolo, mult timp n-au putut s-o înmormânteze, pentru că era minus 50 de grade afară. Cadavrul copilei a stat atârnat de o bârnă ca să nu fie mâncat de guzgani… Tata lui Ion Burduja fost împuşcat la Vorkuta, iar mamei sale i-a împlinit visul – a adus-o acasă, să moară şi s-o înmormânteze la baştină. „Acesta ne-a fost norocul”, povesteşte singurul membru al familiei Burduja rămas în viaţă.

„Au trebuit să treacă 69 de ani ca să începem să vorbim deschis şi tare despre ceea ce s-a întâmplat cu poporul nostru”, a spus, de la tribună, prim-ministrul Vlad Filat. Premierul şi-a cerut scuze de la victimele comunismului că statul a fost mult prea nepăsător cu ei, în a-i reabilita şi a-i repune în drepturi. El a declarat că actualul guvern va demara o campanie de informare ca toţi cetăţenii să cunoască acele atrocităţi. „Cei care nu-şi cunosc trecutul nu au cum să aibă viitor”, a adăugat Filat. Pe rând, în scenă au urcat toţi liderii Alianţei de guvernământ, doar preşedintele interimar Mihai Ghimpu a fost absent. „Dumnezeu să ne ajute să-i restabilim în drepturi pe cei care au suferit de pe urma dictaturii comuniste. Să facem tot posibilul ca aceste crime să nu se mai repete”, a îndemnat Serafim Urecheanu. „Calvarul încă nu s-a terminat. Mă bucur că azi suntem într-un gând şi o simţire”, a spus, la rândul său, primarul capitalei, Dorin Chirtoacă. Împreună cu colega sa de partid Corina Fusu, Chirtoacă s-a referit la necesitatea adoptării legii lustraţiei, condamnării de către parlament a regimului şi ideologiei fostului regim dictatorial, interzicerii simbolicii comuniste, a noţiunii de „comunist” şi a derivatelor ei. „Ca şi Polonia şi Ucraina, care au dat dovadă de demnitate naţională şi nu au putut ierta crimele comunismului, R. Moldova trebuie să ceară Federaţiei Ruse, succesoarea URSS, recunoaşterea oficială a crimelor de genocid întreprinse asupra basarabenilor”, a afirmat Fusu. „Comemorăm o zi neagră a poporului nostru. Peste 1300 de vagoane au plecat acum 69 de ani din Gara Chişinău, lăsând copii orfani, familii distruse şi proprietăţi pierdute. Trebuie să ne cunoaştem şi să condamnăm filele negre din istorie, ca să nu se mai repete”, a declarat preşedintele PD, Marian Lupu.

Foştii deportaţi afirmă la unison: comunismul trebuie condamnat, iar partidul comuniştilor – scos în afara legii. Mărturiile tuturor deportaţilor sunt cutremurătoare. Din păcate, nici noi, ca neam, n-am prea avut timp şi chef să-i ascultăm pe supravieţuitorii acestor crime. „Ne-am întors pentru a ne afirma din nou. Prea mult timp am stat la coadă pentru adevăr şi dreptate”, susţine ministrul Sănătăţii, Vladimir Hotineanu, şi el fost deportat.