M-am bucurat mult să văd că am fost în același gând cu maestrul Petru Bogatu, care a consemnat în ultimul său editorial din Ziarul Național faptul că „e stringentă nevoie de un candidat unionist în alegerile prezidenţiale”, concluzionând:
Opţiunea românească nu mai are nevoie de aluzii şi de o comunicare esopică. Curentul unionist este suficient de puternic şi atractiv ca să intre în lupta politică pe propriile picioare şi cu o voce distinctă.
Singura forță politică care a reacționat public a fost cea a partidului DREAPTA:
Partidul DREAPTA este atașat valorilor unei competiții democratice, transparente și corecte, și are deplină încredere în societatea civilă unionistă, reprezentată preponderent de tânăra generație, în privința organizării unui scrutin bazat pe aceste valori. În competiția primaries trebuie să fie admise doar persoane care corespund unui set de criterii fundamentale, printre care cele mai importante: să treacă testul lustrației, să nu fi fost implicat în afaceri cu statul, să nu favorizeze acțiuni ostile românilor, să nu fi fost implicat în scandaluri de corupție, să aibă un capital important de notorietate și o reputație impecabilă. Doar un Președinte al Unirii care va corespunde acestor condiții va putea câștiga alegerile din 30 octombrie 2016, și va fi în măsură să pună în practică dezideratul re-Unificării în 2018.
De la București, profesorul Petrișor Peiu crede sincer că un candidat care să exprime sentimentul unionist este necesar atât pentru a capitaliza potențialul electoral vădit mare în sondaje (între un sfert și o treime), cât și pentru a aduce în dezbaterea publică tema unionistă:
„Mai cred că acel candidat nu trebuie să vină cu lestul unor poziționări prea adânci în mlaștina disputelor interne cu teme obișnuite, ci să aibă ca unică preocupare și unic mesaj Reunificarea. Mesajul acestuia ar trebui să fie cam așa: am avut timp 25 de ani să constatăm eșecul absolut și pe toate planurile al statului Republica Moldova, nimic nu mai poate ajuta acest stat să iasă din poziția de codaș al Europei, tot ce ține de simbolistica și existența Republicii Moldova este compromis, singura alternativă de dezvoltare pentru populația dintre Prut și Nistru este Reunirea cu România!”, conchide Peiu.
Într-o încercare deșănțată de a-l lăuda pe Mihai Ghimpu și de a induce ideea că acesta poate fi candidatul providențial, analistul Igor Volnițchi notează pe portalul web tribuna.md că șansele unui singur candidat unionist ar fi mari, în unele condiții:
În situaţia în care şi dreapta, şi stânga, dar şi centrul politic vor veni destul de „fărâmiţate” şi cu o mulţime de candidaţi în alegeri, 15% se pot dovedi a fi unul din cele mai bune rezultare în primul tur şi, în anumite condiţii, chiar suficiente pentru trecerea unui candidat în turul doi, unde deja calculele electorale au la bază cu totul altă raţiune decât în turul întâi.
QUO VADIS, LIDERI POLITICI?
Dacă în următoarea săptămână, liderii politici unioniști nu vor sta la aceeași masă, tocmai își vor fi semnat sfârșitul politic.
Alegerea lui Igor Dodon ca președinte al Republicii Moldova va fi în mare parte vina liderilor unioniști: din rândul unioniștilor sunt multe persoane care nu vor vota cu un candidat ne-unionist declarat cum sunt Maia Sandu și Andrei Năstase. Iar asta înseamnă că Igor Dodon va câștiga în turul II împotriva oricăruia dintre aceștia doi.â
Dar, negreșit, cu Igor Dodon ca președinte, adus de către Ghimpu, Hadârcă, Guțu, Pavlicenco și care or mai fi ei, carierele publice ale acestora din urmă vor fi terminate.
Cine le va lua locul? Să nu anticipăm încă, mai este încă o săptămână când le spunem cu toții: GĂSIȚI O CANDIDATURĂ COMUNĂ ȘI LĂSAȚI RÂNZA LA O PARTE!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
