Haiducii noștri au trăit și-au să trăiască!

Drojdieni nu este un sat care poate fi găsit pe orice hartă și nici navigatorul auto nu arată drumul spre acesta. Nu are primărie proprie, grădinița riscă să fie închisă, iar fiecare a doua familie are pe cineva plecat peste hotare la muncă.

Totuși, am ajuns în sat în momentul în care se construia rețeaua de canalizare, pentru care fiecare locuitor a plătit în jur de trei mii de lei. Conform primarului de Șișcani, Vladimir Bodean, în administrarea căruia este și Drojdieni, în proiectul de canalizare s-au investit 5,7 milioane lei, dintre care 280 de mii au fost colectate de la locuitorii satului.

Mai mult, Primăria de Șișcani restaurează Casa de cultură a satului, care a fost construită în 1960. „S-au investit 300 de mii pentru instalarea acoperișului, geamurilor și ușilor. Iar anul curent sunt preconizate 110 mii de lei pentru reparația sălilor de confecții și pentru restaurarea fațadei”, a povestit primarul.

În timp ce unii lucrau de zor pentru crearea unor condiții europene pentru locuitorii satului, alții se odihneau. Anatol, un bărbat de 55 de ani, după ce a recunoscut că este în stare de ebrietate, fiindcă a sărbătorit Sf. Apostoli Petru și Pavel, care avusese loc cu trei zile în urmă, a povestit în culori roz despre sat. „Trăim bine. Lucrez la pământ, cresc viță-de-vie”, afirmă bărbatul ai cărui patru copii muncesc în Franța, Elveția, Italia și Rusia, iar soția sa – în Italia. Ionela, nepoata sa de zece ani, învață în Rusia, însă nu poate alege unde îi place mai mult să trăiască.

Iarăși, cine muncește, are

Doamna Maria care venise în vizită la un locuitor al satului a zis că aici „se trăiește cum se vede”. Împrejur, însă, se vedeau case bine îngrijite, cu grădini verzi și pline de legume și fructe, dar și case care stau să pice, păzite de câini slăbiți de foame și grădini părăsite. Adică… se trăiește după cum se muncește.

În una dintre casele sărăcăcioase am găsit-o pe Valentina, mamă a șapte copii. „Înainte lucram la colhoz. Acum nu am ce face și nici loturi de pământ nu am. Alții lucrează cu ziua sau pleacă la Chișinău”, spune aceasta. În timp ce soțul ei lucrează ocazional în domeniul construcțiilor în capitală sau Lăpușna, copiii o ajută la muncă pe deal. „Trebuie să le fac buletine și să sper că nu vor fi luați la armată. Oricum, în Chișinău este greu de găsit lucru”, explică doamna, întrebată de ce aceștia nu se angajează în capitală. Totuși speră că odată cu semnarea Acordului de Asociere, cel puțin pentru tineret va fi mai bine. „Nu avem noi televizor ca să urmărim știrile. Am mulți copii și nu avem bani să ne cumpărăm televizor. Mă mai ajută fata de 24 de ani care lucrează la Chișinău”, povestește Valentina despre fiica sa care muncește la o fabrică de producere a macaroanelor. Totuși, cu excepția celor care se apropie sau au împlinit deja majoratul, femeia mai are doi copii școlari și unul de un an și jumătate. „Nu-mi prea place la școală fiindcă e departe”, spune Eugenia care trece în clasa a VIII-a, care merge la școală cu microbuzul asigurat de primărie, ce se mai strică și de obicei, iarna. Părinții, deocamdată nu știu ce va face Eugenia după absolvirea gimnaziului. „Dacă va învăța bine se va duce mai departe, dacă nu, va sta ca și fratele său mai mare – acasă”, încheie Valentina.

Ileana, mamă a trei copii, cu vârsta cuprinsă de la un an până la șapte, spune că se întreține cu banii soțului care lucrează în Rusia, în construcții, deja de opt ani. De la stat primește indemnizația de 400 de lei doar pentru copilul de un an. „Eu cresc pici, cu asta mă ocup”, spune aceasta, fiind nemulțumită de faptul că „grădinița se încălzește de la plită, clădirea neavând încălzire centralizată”. În prezent, grădinița este frecventată de 25 de copii. „Dacă vom trece la autofinanțare, grădinița va fi închisă. Acest lucru se va afla după adoptarea bugetului de stat pentru anul 2015”, a explicat primarul.

Eu cu rușii nu țin!

Unul dintre sătenii care au ales să nu plece în Rusia este Pavel, care deține un lot de două hectare pe care cultivă porumb. Comparativ cu alte familii din sat, cea a domnului Pavel a rămas unită. „Fiica mea s-a căsătorit și locuiește în Drojdieni. Lucrează și ea la pământ ca și noi”, povestește acesta.

Săteanul Mihai, de 55 ani, se plânge însă că le-au fost luate pământurile pe care le avea demult, și a rămas doar cu trei hectare. „Aici se trăiește tare greu și mai trebuie să plătim impozitul de aproximativ 1100 lei. Am vrut să sădesc ceva pe teren, dar din cauza vremii nu am reușit. Avem doar ce creștem în grădină”, spune acesta, arătând că-și crește pe lângă casă o iapă, o purcică și câteva păsări. Soția lui, Claudia este plecată la muncă cu ziua, unde primește 120 de lei. Mai are doi copii, fata lucrează în Chișinău, iar băiatul este plecat la Moscova. „Nu știu de partea cui sunteți voi, dar eu cu rușii nu țin, vă spun sincer. Noi trăim pentru Europa. Acum o ducem greu, dar ne descurcăm, fiindcă haiducii noștri au trăit și-au să trăiască!”, spune Mihail, îngrijorat de prezența reportofonului.

Nu au bani de pâine, dar nici să lucreze nu vor

Mihai povestește că în sat sunt mai mulți proprietari de terenuri care cresc viță-de-vie, porumb sau altele, totuși unii dintre ei au avut de suferit pierderi din cauza grindinei. Unul dintre aceștia este Petru, de baștină din Drojdieni, care are un lot de zece hectare unde cultivă viță-de-vie, de șapte ani. „Muncesc încontinuu, n-am nici zile libere, nici sărbători”, spune gospodarul care a rămas cu 150 de mii de lei datorie de anul trecut. „Avem cheltuieli mari, oamenii nu vor să lucreze. Cei de treabă au murit și au rămas cei care nu au bani să plătească grădinița pentru copii, dar nici nu vor să lucreze. Sunt niște trântori adevărați care stau acasă, beau și fumează”, se revoltă acesta. Anii trecuți vindea kilogramul de struguri cu 11-12 lei, acum, însă, nu crede că va putea vinde cu mai mult de cinci lei. Petru este convins că în Europa sunt de toate și producția noastră nu este necesară. „Am fost în România și ni s-a spus că ei au poama lor și ne-au trimis la porcii de ruși să-i hrănim”, povestește gospodarul. Chiar și în Italia, unde locuiește și lucrează fiica sa, Petru a observat piețele pline de struguri.

Grădinița, camera de odihnă