Televiziunile guvernului sunt în extaz și ne anunță că: „Banca Mondială va oferi ţării noastre un credit în sumă de 30 de milioane de dolari sub formă de sprijin bugetar, pentru a stimula mediul de afaceri şi creşterea economică. Ajutorul vine la scurt timp după ce Moldova a primit o nouă finanțare de la Fondul Monetar Internaţional. Potrivit managerului de țară al Băncii Mondiale în Moldova, Anna Akhalkatsi, aprobarea finanțării arată că reformele implementate de autorităţile de la Chişinău, inclusiv cele care vizează îmbunătățirea sistemului de pensii, consolidarea sectorului bancar și ameliorarea mediului de afaceri, sunt apreciate” (Prime TV). Deși împrumutul acesta nu are de a face cu aprecierea reformelor, ci, pur și simplu, ni s-a acordat un credit. Nu de la europeni, ci de la Banca Mondială.
Pe de altă parte, transferul primei tranșe de asistență macrofinanciară promis de Uniunea Europeană se suspendă. Referindu-se la problemele iscate odată cu invalidarea alegerilor pentru Primăria Municipiului Chișinău, oficialul european Johannes Hahn a spus că situația este neclară și că se va amâna alocarea celor 100 de milioane de euro.
Mai întâi, trebuie să ne lămurim că dolarul e mult mai mic decât euro, iar apoi să realizăm că suma ce trebuia alocată de Uniunea Europeană este, cel puțin, de patru ori mai mare decât împrumutul acordat de Banca Mondială. În al doilea rând, ar trebui să știm că din cele 100 de milioane de euro promiși de europeni, doar 60 sunt sub formă de împrumut, celelalte 40 de milioane sunt – cum ne-am dorit întotdeauna – cadouri sub formă de granturi.
Deci e limpede ca bună ziua că vorbim de două sume total diferite și de două situații diametral opuse. Ei bine, până aici e clar. După cum vedem, am pierdut o grămadă de bani, ceea ce presupune și o prelungire a situației disperate în care ne aflăm și o foarte posibilă depreciere a leului, care ne va îngreuna și mai mult viața.
Dar dincolo de acest aspect, mai avem un motiv să ne simțim mințiți și batjocoriți. Pe de o parte guvernanții insistă să ne arunce în ochi cele 30 de milioane de dolari (25 mil euro), pe de altă parte opoziția jubilează de fericire că cele 100 de milioane de euro nu au venit. De ce? E simplu, fiecare se gândește la interesul său. Pe Filip nu îl interesează că vorbim de un împrumut, opoziția nu e deranjată că Republica Moldova a pierdut un sprijin financiar extrem de important.
Totul e între ei. Bătălia se dă între ei. Guvernul cu „lasă că aducem noi din altă parte”, iar opoziția cu „lasă să vadă că nu vor fi sprijiniți de europeni”. Bun, am înțeles, dar ce vă faceți cu oamenii al căror trai depind de acești bani? Ei nu contează? Se pare că nu – totul e o luptă politică în care noi devenim monedă de schimb. Sau vot.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
