În anii ’20 erau flappers, mișcare ce redefinea conceptul de feminitate, într-o eră în care femeile aveau în sfârșit dreptul la vot. Au urmat apoi, nu în această ordine, hippioții, punkerii, rockerii, mișcările grunge, goth sau emo. Astăzi, un nou „vechi” concept își face loc în subcultura urbană – hipster.

Puțină istorie

Substantivul hipster este derivat din adjectivul hip – „a avea sau a demonstra cunoaştere sau implicare în cele mai noi curente sau stiluri; foarte la modă”. Potrivit referinţelor jurnalistice (cele academice lipsesc), termenul hipster îşi are originea în subculturile hipster şi beatnik din America anilor ’40-’50 ale tinerilor pasionaţi de jazz modern.

Hipsterul modern se referă la o subcultură a tinerilor din mediul urban, care a apărut în anii 1990. Subcultura este asociată cu muzica independentă, cu un simț al modei mai puțin aflat în lumina reflectoarelor, cu viziuni politice liberale sau independente și un stil de viață alternativ. Dacă extindem explicațiile, putem menționa că hipsterii sunt persoane creative, avangardiste și prietenoase cu mediul înconjurător.

Hipsterul de azi

Hipsterii nu acceptă consumerismul de masă, prin urmare nu-i vei vedea niciodată făcându-și cumpărăturile la mall sau la hipermarket. De regulă, ei preferă hainele vintage, găsite în cufărul bunicilor, la târgurile de handmade sau la piețele de second-hand. Îi poți identifica cu ușurință din mulțime. Jeanși skinny, adidași vechi, ochelari cu rame mari, culoare, siluete androgine, coafuri asimetrice, păr răvășit, bicicletă, tricouri cu mesaje, fulare sau, mai nou, papioane – sunt câteva dintre trăsăturile și piesele pe care le putem găsi în garderoba hipsterilor.

În pofida concepțiilor greșite bazate pe gusturile estetice, hipsterii sunt persoane educate, au abilități analitice înalte și sunt foarte creativi. Sunt înaintea maselor și, prin urmare, sunt cei care definesc tendințele viitoare. De aceea și aleg să citească, pentru a se diferenția de ceilalți. De regulă, aleg cărți din domeniile politicului, antropologiei și sociologiei.

Paradoxal, un hipster nu va accepta niciodată că este un hipster. Acceptarea unei tendințe sau unei caracteristici riscă să-i pună deja o etichetă, iar hipsterul fuge de etichete. Un curent ce urmărește evoluția propriei individualități, o mișcare înaintea tendințelor, singura constantă a hipsterismului este însăși schimbarea.

Timpul (Suplimentul Femeia)