Cer operatorului bancar să-mi spună ce tipuri de transfer există în ţara dată şi ce comision mi se va percepe. S-a consultat vreo 15 minute cu colega ei (care era moldoveancă), apoi ea, vorbitoare de limba rusă, îmi explică toată procedura, după care am aşteptat să efectuez transferul. Semnez nişte hârtii, dau banii şi primesc o foaie pe care scria, tot în rusă, „Cerere pentru transfer de bani”. Am semnat şi această cerere, fără a mă uita pe ea, şi am plecat bucuroasă că nu a trebuit să caut o altă bancă şi că am reuşit să mă fac înţeleasă. Ţin să remarc că eu am vorbit numai în română, iar femeia de la bancă – numai în rusă, fără a mi se cere explicaţii în plus. În fine, peste o oră sunt anunţată din Elveţia că banii, nu se ştie din ce cauză, nu au ajuns. Mă întorc confuză la bancă şi îi spun operatoarei că persoana X din Elveţia n-a primit banii. La care ea îmi răspunde: „Denghi v Şveţii bîli otpravlenî!” (Banii în Suedia au fost trimişi!). M-am dumerit pe loc: colega ei i-a tradus în rusă Şveiţaria, dar ea a înţeles Şveţia. Dacă cunoştea româna, nu mai putea să încurce Elveţia cu Suedia. Spunându-i lucrul acesta, ea s-a supărat şi a încercat să dea vina pe mine. Atunci mi-am zis: gata, am să-mi mobilizez toţi cunoscuţii ca măcar pe 31 august să susţină iniţiativa TIMPULUI – vorbiţi cu ruşii numai în română!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
