În acest articol, noi propuneam înlocuirea simbolurilor păgâne ale Memorialului „Eternitate” cu unele creştine, care să îndemne la reculegere şi cinstire a memoriei celor căzuţi în bătăliile de lângă Chişinău, fără a insulta naţiunea titulară, română. Pe partea de forum dedicată acestei idei a ziarului nostru au apărut şi comentariile extrem de pertinente ale unor vorbitori de limba rusă, pe care vi le reproducem, parţial, în continuare, pentru a ilustra că minţile lucide ale conaţionalilor noştri au înţeles perfect demersul nostru de umanizare a simbolului totalitar din mijlocul capitalei.

„Lumea se află în continuă mişcare şi probabil ar fi bine ca fiecare dintre noi să privească în viitor, decât să se închine trecutului, oricare ar fi acesta – glorios, ruşinos sau contradictoriu.
Istoria este cea mai perversă ştiinţă, rareori comunică adevăruri şi încălzeşte la sânul său fel de fel de şarlatani politici, semiführeri şi schizofrenici.
Aveţi dreptate, trebuie să schimbăm tabloul şi tema. Nu în grabă, ci pe bază de concurs”.
Un alt comentator al articolului spune: „În aceste memoriale grandioase, formele şterse şi sărăcite intră în contradicţie cu mesajul de comemorare a ostaşilor căzuţi. Ideologia domină asupra sensului spiritual al monumentului – dacă în timpul vieţii omul a fost doar un fir de nisip şi praf, atunci după moarte pe el l-au lipsit de individualitate, în favoarea mitologiei totalitare. Aceeaşi contradicţie apare de fiecare dată de Ziua Victoriei, pe 9 mai. Bucuria victoriei şi amintirea tristă a celor dispăruţi sunt amestecate într-un nonsens psihologic. „E o sărbătoare, cu lacrimi în ochi” (un vers dintr-un cântec rusesc)”.

Emoţionant, dar incorect, lipsit de Dumnezeu…

„Trebuie să fie o Zi de Doliu în memoria celor căzuţi (având în vedere specificul istoric al acestui teritoriu), iar memorialul trebuie să ducă la împăcare prin doliu general, să nu fie teren pentru curse electorale şi prostituare politică.

Cât priveşte memorialul propriu-zis, acesta trebuie reconstruit şi adus în corespundere cu tema, pe bază de concurs. Nu mâine. Nu cu ajutorul buldozerului. Acest monument nu trebuie construit nici de guvernare, nici de partide, ci din donaţiile benevole ale oamenilor. De vreme ce discuţia a ajuns la simboluri, trebuie să spunem că aici persistă elemente profanatoare. „Focul veşnic” care izvorăşte din pământ e focul iadului, de aceea în creştinism focul ridicat deasupra pământului este cel dumnezeiesc, ceresc, binecuvântat. Nici nu mai vorbesc de steaua roşie lipită de pământ – spre deosebire de steaua lui Bethleem. Într-un cuvânt – Demonism. Aplecarea capetelor într-un minut de doliu nu e o privire în pământ. E o reverenţă în faţa celor morţi şi o închinăciune în faţa Celui de Sus, o privire cu ochii sufletului, dar nu ai trupului. De aceea până şi cel orb poate să-l vadă pe Dumnezeu.

Despre calităţile estetice şi artistice ale acestor monştri de beton nici nu avem ce să vorbim. Monumentul trebuie să fie modest, intim şi să conţină neapărat Crucea. Va fi corect, deoarece Crucea o purtăm mereu cu noi”.