Ierusalimul din inimile noastre

Sunt două locuri în aparenţă contradictorii în Sfânta Scriptură: cel din Apocalipsa (3; 20) în care Iisus spune „Iată, stau la uşă şi bat” şi cel în care ne zice: „bateţi şi vi se va deschide” (Luca 11; 9). Pentru a înţelege această reciprocitate, Iisus care bate şi noi care batem, trebuie să pornim de la cuvintele Sfântului Marcu Ascetul, preluate ulterior de toţi părinţii şi scriitorii bisericeşti: Iisus Hristos e ascuns în inima noastră de la Botez şi se arată pe măsura împlinirii poruncilor.

Aici găsim momentul în care Iisus a bătut la poarta inimii noastre: înainte de Botez. Prin botez, inimile noastre îşi deschid porţile, pe care Însuşi Domnul le-a zidit – cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, iar Iisus Hristos intră ca Stăpân şi Domn. Din acest moment El rămâne în inima noastră, care se aseamănă cu un templu, iar altarul e adâncul inimii în care sălăşluieşte.

Abia acum cel care bate la poarta inimii nu mai e Iisus Hristos, ci noi. Noi suntem cei care venim şi cu gânduri curate încercăm să batem la poarta inimii noastre. Fiindcă „om fără inimă”, „om cu inimă rea” sau „om cu inimă împietrită” – spune părintele Dumitru Stăniloae – e cel care şi-a învârtoşat inima prin fapte rele şi necredinţă. Hristos a rămas pe mai departe în adâncul nostru, dar noi din vuietul păcatului nu Îl mai auzim, nu Îl mai simţim.

După Botez, Hristos nu mai e şi nu va mai fi în afara noastră. Însă noi da. Noi ne rătăcim, nu mai simţim, ne împietrim prin multele noastre păcate. Punem o prăpastie de gânduri rele între noi şi inimă. Doar pocăinţa şi lucrarea virtuţilor pot să ne ajute să desfiinţăm această prăpastie, să ne apropiem de inima noastră şi să batem pentru ca Domnul şi Împăratul nostru să ne deschidă. De aceea în Evanghelia după Luca (17; 21) Hristos ne-a spus: „împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”. Fiindcă Hristos Împăratul intră în adâncul inimii de la Botez şi înnoieşte firea noastră căzută. Dar noi ne putem depărta de noi înşine. Putem să nu ne mai cunoaştem şi să nu ne mai înţelegem, să lucrăm răul, contrar firii noastre curăţite de Hristos, şi să ne închidem inimile.

Şi atunci versetul de la Luca devine deplin: „Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide”. Cerem iertare de păcate şi dezlegare de patimi, căutăm drumul spre inima noastră prin lucrarea virtuţilor ca să primim lumină, batem la poarta inimii noastre ca Iisus Hristos să ne deschidă, să Îl descoperim pe El în centrul fiinţei noastre.