Îi mulţumesc doamnei pentru înalta apreciere, poziţie profesională, morală şi civică şi o încredinţez că n-am renunţat la principiul pozitiv al educaţiei, căci n-aş putea să cred că lumea, oamenii, dar mai ales copiii, tineretul şi cei care îi îndrumă, părinţii şi învăţătorii, ar putea avea o orientare negativă în viaţă.
Majoritatea oamenilor merg în viaţă pe o cale pozitivă, urmând legile şi rosturile lumii, căci aşa au apucat din bătrâni – Ce mi-i lăsară din bătrâni/ Părinţii din părinţi (M. Eminescu), ceea ce înseamnă că prezentul fiecărui om este determinat semnificativ de valorile trecutului. Iată de ce, înainte de a propune sau a face un lucru nou, este bine să ne convingem că, prin puţinul nou pe care-l vom aduce oamenilor, nu vom strica lucruri deja făcute bine în trecut, chiar dacă intenţia noastră este sincer pozitivă.
Autoarea articolului despre sistemul de valori al învăţământului naţional, o spune chiar ea, l-a scris dintr-o intenţie bună: ca să atragă atenţia asupra diminuării valorilor morale din societate şi din educaţie. Dar a ieşit invers, ceea ce confirmă încă o dată adevărul că între dorinţa cea bună şi realizarea ei avem de înfruntat multe şi grele ispite, cea mai grea fiind aceea pe care N. Steinhardt a numit-o păcatul de dreapta – greşeala de a te considera totdeauna un om drept, total pozitiv, şi nu unul care mereu devine, se desăvârşeşte (Şt. Lupaşcu, C. Noica etc.). Şi mai grea e calea desăvârşirii, căci orice om este ghidat fie de principii bune, şi atunci devine întru fiinţa cea bună, fie de principii rele, care neapărat îl vor pierde, el degradând din ceea ce urma să fie datorită şirului de generaţii şi valori, care l-au născut ca să se formeze ca fiinţă pozitivă, într-un exemplu de cum nu trebuie să fie omul.
Omul se naşte liber, libertatea sa constând în alegerea principiilor vieţii. Unii îşi înţeleg libertatea ca voinţă de a profita de plăcerile vieţii; alţii – ca posibilitate de autodesăvârşire.
Primii au puterea de a dicta şi manipula, de aceea se cred chemaţii cu drept de a-i domina pe cei din urmă. Ei fac schimbarea distrugând sau ignorând valorile create de cei din urmă doar pentru a se afirma pe sine şi a profita material şi politic de schimbare. Dar schimbarea lor este potrivnică firii umane şi valorilor deja create şi acceptate de comunitate. Pe aceştia îi recunoaştem după aparenţele pe care le produc masiv şi continuu şi după funcţiile pe care şi le-au păstrat încă de la comunişti.
Cei din urmă, precum profesoara care m-a sunat, îi îndrumă onest pe copii şi tineri pe calea pe care sunt hărăziţi s-o parcurgă întru devenirea propriei fiinţe, adică urmează principiul pozitiv al educaţiei. Ei apără şi înmulţesc valorile comunităţii şi fac schimbarea, ca să dea cât mai multă armonie lumii în care trăiesc şi propriei fiinţe. Îi recunoaştem uşor, căci poartă haina săracului şi lumina cuminţeniei şi cumsecădeniei pe chip, o lumină care izvorăşte din conştiinţa armoniei cu sine şi cu lumea din care fac parte. Ei au puterea de a fi ei înşişi, deci sunt cu adevărat liberi.
