In container, peste Prut

De curand, piesa lui Constantin Cheianu „In container” a fost montata pe doua scene romanesti – la Teatrul „Odeon” din Bucuresti si la Ateneul Tatarasi din Iasi. Republicam doua secvente din cronicile la spectacole, aparute in presa de peste Prut.

DRUMUL SPRE FERICIRE, VIA CHEIANU.

Cunoscut publicului iesean cu piesa „Made in Est”, basarabeanul Constantin Cheianu revine cu un text asemanator prin tematica si miza: drama celor de dincolo de Prut, dispusi sa faca orice pentru a ajunge in noul Eldorado numit Europa. Adept al unui stil expozitiv, uneori frust pana la limita suportabilitatii, dator realismului imbratisat de noul val de scriitori basarabeni, dramaturgul are vocatia strigatului si a dramaticului necosmetizate metaforic, ci livrate in calupuri de durere si patima. (…) Personajele sunt decupaje dintr-un mental mai larg, exponente ale optiunii pentru lumina, pentru respiratie, pentru evadare. Insa, din nou paradoxal, evadarile lor nu se pot produce decat printr-o complementara reincarcerare. Cine vrea sa ajunga in Irlanda trebuie sa experimenteze toate etapele dezumanizarii…

Cu un astfel de text are de lucrat regizorul Radu Ghilas, el insusi basarabean, deci, intelegand fenomenul in profunzime. El a optat, inspirat, pentru un spatiu sonor la limita agresivitatii, bine motivat insa si subliniind corect dramatismul factic: trupa „Legend”, un rock instrumental de foarte buna calitate, live, ce da ritmul spectacolului si imprima o considerabila doza de greutate discursului textual. Compartimentarea modulara a scenei organizeaza prompt firul spectacologic, insa, in acelasi timp, potenteaza metafora inchiderii, a claustrarii, a limitei.

Decorul e sarac (cateva saltele, doua cuburi), lasand in prim-plan povestea si personajele. In fine, doua imagini ireprosabil construite: cea a mamei, pe o masa de nastere, in chinuri, si cea finala, a interiorului unui container, desenat labirintic, prin hatisul de sfori in care se pierde viata lui Igor. Paienjenis simbolic de mare forta de expresie… Desi inegal, desi pe alocuri falsat, jocul celor sase studenti din distributie a adus acea prospetime de care teatrul are atata nevoie. In mod sigur, din punct de vedere actoricesc, spectacolul se va roda pe parcurs. („Flacara Iasului”)
 

MIGRA?IA, IN „RASU-PLANSU”.

Cea mai proaspata premiera a Teatrului „Odeon”, „In container”, in regia lui Cristian Ban, trateaza in maniera rasu’-plansu’ o problema sociala grava – migratia. Piesa lui Constantin Cheianu e un text extrem de puternic, autentic, „rupt” din viata, asa cum si-ar dori sa scrie si tinerii nostri dramaturgi, numai ca nu le iese. Pentru ca „feelingul” de realitate nu e dat doar de cantitatea de injuraturi „la hectar”, ci de situatiile create si de „story”. „In container” are o poveste. Una in care romanii, chiar daca au depasit statutul de extracomunitari, se vor regasi. E povestea tinerilor care, neavand niciun rost in tara lor, „forteaza” granitele Occidentului.

…Adunati la Bruxelles intr-un motel ce functioneaza ca loc de intalnire a transfugilor, trei moldoveni exporta in Europa obiceiurile de acasa: furtisagul, inselarea „fratelui”, lepadarea de propria identitate ca de satana („Nu ma mai numesc Viorel Ciobanu, ci Vio-relus Ciobanus”). Isi fura banii unul altuia, isi fura pasapoartele, fac bisnita cu nume false si cu vorbe „occidentale”… Pe principiul „ce-ti fac ai tai e sfant”, inainte de a da piept cu duritatea vietii occidentale, ei trebuie sa le faca fata celor de un neam cu ei. Sunt bagati in containere si expediati spre Irlanda de un „zimleak” (conational – n.n.) care se spala pe maini de orice responsabilitate: „Nici Dumnezeu nu va da garantii.

De unde sa stiu eu daca veti ajunge in Irlanda vii sau morti. Fiecare cu norocul lui”. Oamenii din piesa nu sunt din fire rai, ci lipsa de orizont si saracia cumplita le-au mutilat sufletele. Cand moartea te pandeste la fiecare pas, cand calatoresti zile in sir legat de roate de rezerva a unui TIR, nu mai ramane nimic omenesc in tine, decat credinta disperata in Dumnezeu: „Eu in Europa am invatat sa ma rog, ca acasa nici n-avem nevoie…”. (…)

Actorii din rolurile principale sunt tineri care joaca cu un chef nebun pentru ca si rolurile au multa „carne” din scriitura. Paradoxal, dupa ce la spectacol au ras pe rupte, la iesire, spectatorii erau teribil de ingandurati, desi vazusera o comedie. Nu le era clar daca ce se jucase in scena era fictiune sau transcrierea fidela a comediei noastre cea de toate zilele. „C-asa e viata, o comedie”, spunea candva un „moldovan” celebru.

Sursa: Cotidianul