În goană după voturile rusofonilor, democraţii riscă să le piardă pe ale noastre…

Pentru că ştiam scopul deciziei comuniştilor de a reconstrui segmentul în cauză (la 27 martie 2009 am publicat în TIMPUL articolul „Guvernarea comunistă – mare spălătoare de bani publici”, care viza acest subiect), nu m-a mirat deloc lipsa trenurilor. M-a mirat şi m-a întristat altceva: gările şi staţiile Căii Ferate a Moldovei au rămas tot ruseşti, ca pe vremea comuniştilor Voronin, Zgardan, Ursu, Gagauz sau ca în RSSM sovietică. Cu: ostanovka lokomotiva, rasspisanie poezdov, ţena bileta, vnimanie-vnimanie ş.a.m.d. De s-ar trezi în aceste zile marele căinărean Alexie Mateevici, autorul Imnului de stat „Limba noastră”, cu care începeau în 1988-1989 toate şedinţele Cenaclului „Mateevici”, şi ar vedea această stare de lucruri la baştina sa românească, şi-ar pune mâinile în cap… Într-un an de guvernare naţională (a treia la număr după cele din 1990 şi 1998) din nou nu s-a reuşit ca CFM să se transforme într-una naţională…”.

Rândurile de mai sus le-am scris în octombrie trecut. Nu le-am dat publicităţii pentru că veneau alegerile parlamentare anticipate şi mai speram că se vor schimba lucrurile în bine… Acum câteva zile, am revenit pe traseul respectiv. Am constatat că nu s-a produs nimic, chiar dacă vin noi alegeri – locale deja. Singurul lucru care s-a întâmplat a fost o nouă, anticipată atestare a personalului CFM, ca pe vremea comuniştilor, când erau secate buzunarele lucrătorilor care doreau să mai rămână la Calea Ferată… Chiar şi numărul biletelor vândute pentru trenul Chişinău-Bucureşti nu s-a schimbat. Ca mai înainte, cumpără bilete doar acei care merg în deplasare oficială şi statul le achită costul biletului…

Ne aflăm în al 20-lea an de independenţă, pentru care am votat şi eu, cu mare entuziasm, la 27 august 1991. Puţini însă dintre noi, autohtonii, am simţit această independenţă pe pielea noastră. În schimb, străinii continuă să se simtă aici stăpâni, ca pe vremea sovieticilor. Iată şi o explicaţie a faptului că astăzi cei mai înverşunaţi luptători pentru aşa-zisa independenţă moldovenească sunt acei care nu posedă şi nici măcar nu doresc să înveţe limba oficială a acestui stat.

În zilele post-pascale, m-am reţinut acasă la un prieten. El locuieşte la Râşcana de jos, la vreo 200 de metri de la Universitatea Antropologică. Fiind ora târzie, am încercat să chem un taxi la scara prietenului meu. Am format de la telefonul fix al gazdei numărul de telefon din patru cifre al celui mai cunoscut parc de taximetre care, cică, aparţine familiei miliardarului comunist. Răspunsul a fost prompt:

– Govorite po-russki!
– De ce? Mă aflu cumva la Slaviansk sau nu-mi dau seama?
– Net, v Kişiniove. V Slavianske hohlî govoriat po-hohleaţki, a ia govoriu po-russki!…
Mi-a închis. Am repetat apelul de două-trei-patru ori, dar degeaba. Ori nu mi se răspundea, ori maşini nu mai erau… Ies în stradă şi dau exact peste o maşină cu numărul parcului miliardarului nostru comunist. Urc şi întreb conducătorul auto:
– Cum de e liber? La telefon duduia companiei dvs. mi-a spuns că n-au maşini…
– Aţi vorbit ruseşte?
– Nu, ea mi-a răspuns ruseşte la solicitare…
– Asta-i buba! Avem multe fete moldovence, căci nu le ajung rusoaice pentru a lucra la dispecerat, dar ele nu riscă, deoarece ştiu că, dacă vor afla că vorbesc româneşte, le vor concedia. Şi vorbesc ruseşte, ca să-şi păstreze locul de lucru.
– Deci, voi, moldovenii din acest parc, doriţi în continuare să trăiţi în ţarcul rusesc organizat de veneticii comunişti? O adevărată nebunie…
– Nu dorim, dar voi iarăşi ne puneţi la bătaie… Alegerile le câştigaţi, apoi uitaţi de noi! După ce am absolvit Politehnica, doi ani am căutat un loc de lucru…
Sunt de acord cu acest tânăr. Am şi eu printre rudele mele un caz asemănător: caută un loc de lucru (promis de democraţi!), dar, dacă la liceu n-a învăţat rusa, nu e acceptată. A învăţat engleza, însă nu vrea să plece de acasă într-o ţară anglofonă… Fireşte, acestea sunt consecinţele celor opt-nouă ani de guvernare antinaţională de la noi. Dacă actualii guvernanţi nu se vor lăsa de ciorovăielile primitive şi nu vor susţine interesul suprem al majorităţii populaţiei, consecinţele vor fi imprevizibile pentru viitorul lor politic. În goană după voturile alegătorilor rusofoni, democraţii de azi riscă să le piardă şi pe ale noastre care, în ultimii 20 de ani, n-au lăsat comuniştii să câştige Primăria Chişinăului…

Dr. Vasile Şoimaru