Paul Goma s-a născut 2 octombrie 1935 la Mana, județul Orhei. Fiu al unui deportat în Siberia (Eufimie Goma) și al Mariei Popescu, el a resimțit profund (în anii zbuciumați de până la refugiere și după, din 1944) pecetea originii sale basarabene. Forța cărților sale: cărți-mărturii cu caracter autobiografic, provine din puterea de reînviere, în amintire, și de transcriere a unei experiențe de viață din timpul totalitarismului comunist. Pentru Paul Goma, arta scriitoricească nu este doar îndeletnicire oarecare, ci mai cu seamă o formă de protest, de contestare și de apărare contra terorii.
Sunt cărți din ciclul autobiografic (Din Calidor, Arta refugii, Astra, Sabina, Roman-intim), care alcătuiesc romanul copilăriei și adolescenței, și cele ale gulagului românesc (Ostinato, Patimile după Piteți, Gherla, Câinele soldatului, Banifacia, Culorile curcubeului si altele), scrise de un curaj mărturisitor, de un mare dezvăluitor al adevărului. Proza lui izvorăște dramatic din propria biografie, fiind o continuă și dureroasă spovedanie, memorie în acțiune și acțiune morala.
În 22 noiembrie 1956, Paul Goma este arestat la Universitate, dus la Ministerul de Interne și anchetat, acuzat fiind de tentativă de a organiza o manifestație ostilă de solidaritate cu Revoluția din Ungaria. Abia în iunie 1957 i se aduce la cunoștință sentința: doi ani închisoare corecțională pentru delictul de agitație publică. În noiembrie 1961 i se prelungește restricția domiciliară cu încă 24 luni. Paul Goma protestează, în scris, împotriva „prelungirii”; va fi eliberat înainte de termen abia în ianuarie 1963. În 1965, ca urmare a „decretului Ceaușescu” (ce permitea foștilor deținuți politici să-și continue studiile universitare), Paul Goma – căruia nu i se aprobase reînmatricularea în anul III, deși, legal, avea acest drept – dă examen de admitere și reușește la Facultatea de Filologie, Universitatea București.
În decembrie 1966, debutează în revista „Luceafărul” cu povestirea „Când tace toba”. În august 1968, Paul Goma se căsătorește cu Ana Maria Năvodaru. Apare în librării volumul de debut „Camera de alături”, singura carte pe care Paul Goma a reușit să o publice în România înainte de plecarea în exil. În 1971, romanul „Ostinato”, interzis de cenzură în România, apare la Editura „Suhrkamp” din Germania, apoi în Franța la „Gallimard”. În 1972, la Târgul de Carte de la Frankfurt i se lansează a doua carte tradusă în germană „Ușa noastră cea de toate zilele”. În 1976, apare în traducere franceză, la Gallimard, romanul „Gherla” (roman autobiografic bazat pe propria experiență în această închisoare).
La 20 noiembrie 1977, Paul Goma cu soția și fiul lor pleacă pentru totdeauna din România. Sosiți cu pașapoarte turistice la Paris, cer imediat azil politic. În februarie 1978, Paul Goma începe să scrie cartea de mărturii „Culorile curcubeului” care va fi publicată în anul următor în franceză, cu titlul „Le tremblement des hommes”.
A editat peste 40 de cărţi: „Ostinato”, „Gherla”, „În cerc”, „Garda inversă”, „Culorile curcubeului ’77”, „Patimile după Piteşti”, „Soldatul cîinelui”, „Bonifacia”, „Din Calidor”, „Arta refugii”, „Astra”, „Sabina”, „Amnezia la români”, „Justa”, „Jurnale”, „Basarabia” (2002) ș.a.
Având la temelie o zbuciumată experiență de viață – socială, politică, morală -, scrierile lui Paul Goma sunt, totodată și cărți-document, cărți-mărturii, cu oamenii adevărați și întâmplări reale. Romanele lui sunt, după cum s-a observat, niște memoriale ale durerii, o diagramă a revoltei și un protest al conștiinței etice în fața terorii, împotriva unor perfide încercări de a înstrăina de sine ființa umană.
„Noi, străini-în proprie-țară, ne ofilim, ne trecem iute-iute, coborâm înainte de fi urcat, ne ofilim înainte de a fi dat roade-cel puțin așa cred eu că se petrec lucrurile cu noi. O fi din cauza Soarelui: noi am fugit, ne-am tot re-fugiat spre Apus, mereu aspre Apus, adică în sensul mersului Soarelui…”
În aprilie 2013, Paul Goma a primit cetăţenia Republicii Moldova.
Scriitorul s-a stins din viață în noaptea de 24 spre 25 martie 2020, la vârsta de 84 de ani.
Surse: site-urile Biblioteca ”Alexandru Donici” şi ”Moldpressa”.
