Şi nu îi putem împiedica pe politicieni să-i jefuiască… Există două limbaje perfect paralele: unul deschis – al mass-media şi altul ascuns – al politicienilor. Limbajul acordurilor publicate şi limbajul anexelor secrete. Pe faţă ziarele îi critică pe politicieni fie pentru că sunt aroganţi sau autoritari, fie pentru că iubesc prea tare Rusia ori îi zic limbii române „moldovenească”. Pe ascuns politicienii discută între ei în exclusivitate în limbajul intereselor economice. Totodată, pe faţă politicienii se prefac că iau în seamă criticile ziariştilor, participă la dezbateri publice, le dau dreptate, se supără pe ei.
Eu aş vrea să-l aud măcar pe cineva – un politician, un expert, un ziarist – spunându-mi că toate aceste scheme corupte „ale cărnii”, „ale produselor petroliere”, „ale ţigărilor”, „Moldtelecom”-ul, „Banca de Economii” etc., de care sunt atât de interesaţi politicienii, sunt inevitabile şi, poate, prin ceva necesare. De ce, altminteri, toate guvernările de până acum le-au cultivat? De ce chiar şi Opoziţia de toate culorile a criticat guvernările pentru ceea ce le criticam şi noi, ziariştii, nicidecum pentru mafie şi contrabandă? Probabil, nu le-au criticat pentru acestea din urmă în ideea că, atunci când vor ajunge la guvernare, să le poată folosi la rândul lor. Şi chiar le foloseau.
Între guvernare şi Opoziţie parcă ar fi existat dintotdeauna o înţelegere tacită, de genul celei pe care o au bandele şi mafiile: de subiectul cutare nu ne atingem nici voi, nici noi. Mai mult, pe oamenii de la guvernare care erau – pe faţă – la cuţite cu cei din opoziţie nu i-a împiedicat nimic să participe împreună în diverse scheme de corupţie. De ce 50 sau chiar 70 de bani din leul pe care îl plătim pentru servicii, pentru carne, pentru benzină, pentru haine au mers întotdeauna în buzunarul celor de la guvernare – şi acum vor merge în cel al AIE- 2? Poate că este – mai repet – ceva inevitabil, poate că la salariile mici pe care le au politicienii este firesc să aibă şi ei o sursă de venit?.. Na, spun şi eu prostii, dar se întâmplă pentru că – pe ascuns – toţi zicem că (virgulă) corupţia este ceva urât, iar pe faţă ne comportăm de parcă ar fi un rău necesar.
Noi, ziariştii, cunoaştem foarte prost acest subiect, el nu constituie decât 10% din numărul de materiale publicate. Asta în situaţia în care pentru politicieni el reprezintă 90% din toate preocupările lor… Aflăm, iată, că preţurile mari sunt percepute ca o pacoste nu doar de noi, ci şi de către cei de la guvernare. Când aud asta îmi spun: pacoste pentru noi e faptul că ceea ce ieri a costat 1 leu astăzi costă 1 leu 50. Ce o fi însemnând, oare, pacoste pentru cei de la Guvern? Poate pentru ei pacoste e faptul că majorarea cu 50 de bani este justificată economic şi ei chiar nu pot face nimic. Sau poate faptul că jumătate din leul pe care îl plăteam până la majorare deja mergea în buzunarul mafiei, inclusiv al oamenilor lor, şi cu asta ei iarăşi nu pot face nimic?…
